Soldatul lui Leonidas

Eteocles, un soldat neînsemnat al lui Leonidas,
sare de pe o stâncă, în abis.
După ce a supraviețuit la Termopile, s-a întors
între ai săi. Unii însă au spus
că ar fi fost mai bine dacă murea
la timp, precum ceilalți.

Din cauza lui Ephialtes - a spus el. Asemenea oameni
se găsesc mereu, au răspuns văduvele
întorcând spatele.
O scuză pentru înfrângere nu e un motiv ca să trăiești.

A îmbătrânit Eteocles. Unul câte unul
mor și ultimii lui camarazi.
Ei zboară de bună voie de pe stânci.
Doar în vara asta au sărit trei.
Fiindcă asta nu mai e Sparta pentru care-au luptat ei.

Încă puțin și nu vor mai fi martori,
vor supraviețui numai zvonurile. A fost mai ușor
să te aperi de loviturile puternice ale perșilor
decât de disprețul tăcut, de ura mulțimii.
Peloponezul nu-i iubește pe supraviețuitori.

Acum Eteocles sare din vârf în prăpastie. De la distanță
arată ca un colț de stâncă, ce se sfarmă și putrezește.
Spre deosebire de altele, aceste resturi
nu vor declanșa o avalanșă. Când se scufundă-n Egee,
când se-acopere de vegetație, nu se va ști că odată
el a stat drept, pe un deal, pe o înălțime,
ca să apere Termopilele, Elada și pe ahei.

Eteocles moare. În Hades îl așteaptă
Leonidas, regele, să-l scoată la raport,
ca să explice în fața companiei de ce nu a murit
atunci când asta a fost de datoria lui.
Fiindcă Sparta, pentru care-au luptat,
se află jos, sub pământ.

(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)