Și mi ți-l apucă zmeul pe Făt-Frumos, îl ridică în înaltul cerului și-l îngropă, apoi, în pământ, până-n dreptul coapselor. Repede scoase un Nurofen și-l scurtă de durerea de cap ce bântuia eroul încă din fragedă pruncie. Îl podidi pe Făt o frumușață de zel că mi ți-l luă pe zmeu și mi ți-l pupă pe obraji, de roși aista până-n sfârcul urechilor. Zmeule, bunătate ca a dumitale, pe fața Pământului, nu se există, îi zise. Copleșit, zmeul îi dete și buzduganul zestre. Se întoarse acasă cu mâna goală. Dar sufletul plin.
Iulia Anastasia Roșca
Era divorțată, pensionată pe caz de boală și unicul ei copil nu mai vorbise cu ea de când se căsătorise cu profitoarea aia. Umbla în haine ponosite, dar compensa cu machiajul strident. Singura ei sursă de mulțumire sufletească rămăsese să dea de pomană cerșetorilor. Într-o zi, a realizat că era mai amărâtă decât cei pe care-i ajuta, ea nu avea nicio prietenă la care să-și verse oful. S-a așezat pe o bordură și a scris pe o pancartă: free hugs. Să văd dacă vine cineva și la mine, și-a spus, înghițindu-și lacrimile.
Răzvan Drăgoi
Era prea târziu. Steagul de luptă momârlan flutura, ca o flamură fucsia degrade, pe clădirea primăriei satului abia eliberat de sub dura dominație gugulană. Pretutindeni se făcea milostenia de Poltergeist, sărbătoarea națională momârlană. Fusese, după obicei, tăiat un salariu tânăr și împărțit în rate mici la bănci pentru cei nevoiași, că sunt nevoi destule și la Iași. Șamanița a dat semnalul bucuriei generale, urlând cele mai așteptate patru cuvinte: credit doar cu buletinul. Miloasă, tenia tăcea.
