Uric ar fi putut sprijini Pământul alături de ceilalți blajini ani întregi fără să clipească, dar stătea mereu cu ochii pe apa Sâmbetei așteptând cojile de ou să apară. Era singurul care nu băuse licoarea lui Set și nimic din ceea ce trăise nu se ștersese din amintiri. Când cojile ajunseră în dreptul său se aplecă să le ridice, Pământul se clătină o clipă și-n frântura aceea de timp ea îl zări apucând coaja și citind mesajul scris înăuntru. Restul blajinilor susțineau mai departe lumea pe umeri.
Alina Ilie
Nimeni nu știa ce se ascunde în spatele pereților pictați dar toți întorșii de acolo erau fericiți. Unora nu li se întâmpla fericirea peste noapte și era nevoie să depășească limita misterioasă de mai multe ori. Se întrebau separat și împreună oare ce minune era acolo, până când, pe rând, cu toții o aflau dar la întoarcere tăceau, nedezvăluind secretul curioșilor neinițiați. Cercul celor neștiutori se micșora văzând cu ochii, la fel panica lor. Rămânând singurul, Toma trecu pragul temător iar fața-i deveni lumină.
Horațiu Dudău
Controlă pușca și deschise ușa casei din lemn. Copilul stătea în genunchi, încercând să plângă, dar spaima îi încremenise lacrimile. Îl luă de păr și îl trase afară. Ar fi trebuit să-l ducă la marginea satului, unde aveau ordin să-i reunească pe toți. Alcoolul băut în ultima oră îl făcu mai milostiv. Îl privi în ochi și trase. Șterse apoi sângele de pe cizme și își aduse aminte de mieii sacrificați de Paște, în familie. Porni spre următoarea casă. Seara dormi fericit. Scăpase atâția copii de la suferințe inutile.
