Îngerul căzut va ști-ntotdeauna
că înaltul e adâncime,
și aripile - spaimă;
inima i s-a desfrunzit foaie cu foaie
până a rămas gol.
Îngerul căzut din iubire în speranță
își flutură zadarnic aripile spectrale;
înfometat și ars, cerșind cu mâinile întinse
mila sufletului său.
Cum să uite? Cum poate fi mulțumit
de soarta lui
când el a fost odată cer înstelat?
(Traducere în română după versiunea engleză de Seth Michelson)
(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate