Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (XXIII) - Sferturi de speranță (Spania-Germania 2-1 / Franța-Portugalia 5-3 la 11m)

Spania 2 (D. Olmo 51' / M. Merino 119') - Germania 1 (F. Wirtz 89')

Ce ar spune suporterul spaniol Vieruiz:
Victorie! Asta e pe primul loc! Am bătut, am ajuns în semifinale, ce să mai, suntem finaliști, am câștigat cupa. Toată lumea vorbește despre arbitrul Anthony Taylor. Și, domnule, ce mare henț la Cucurella. Da, poate că îl vedeai și din inelul 4 de pe Camp Nou. Dar nu spune nimeni că englezul a ținut de Kroos pe teren ca de un hermanito. Le-am făcut calculul. 3 eliminări. Din care prima în min 15. Da, Germania trebuia să joace din primele 15 minute în 10 oameni.
Nu știu atunci cum ar mai fi reușit să ne țină piept. Oricum, arbitrul a luat caimacul. Nu știu cat se va vorbi despre faptul ca nemții trimit meciul în prelungiri in ultimul minut, că noi îi batem în ultimul minut de prelungiri. A! Am uitat! Faza competiției pentru mine a fost în acest meci. Nu, nu golurile. Felul în care Ruiz, printr-o schimbare de direcție, îi trimite la plimbare de mânuță, ca pe niște fetițe de școală generală, pe Wirtz, Kroos și Muller! Cu privire lor pierdută ca a unor tăurași care au ratat întâlnirea cu toreadorul și capa lui. Și cu toate astea, arbitrul ia nota 1 pentru NON-prestație și intră în istorie.
Dar nu mai contează nimic! Ochii pe trofeu. Am eliminat singura echipă care părea că ne poate pune probleme.

Ce ar spune suporterul german Jianü:
Din secunda în care s-a strâns coregrafia multicoloră de pe gazon și am dat lovitura de începere a acestui campionat european am știut: vom juca, la Berlin, finala și o vom câștiga. Simțeam parcă bucuria nemțească revărsată pe străzile capitalei.
Până în sferturi am ajuns ușor, fără să gâfâim, meciul cu Elveția a fost pentru suspans, iar faptul că Spania ne zâmbea acum cu aparatul dentar al lui Yamal nu ne da fiori. Deloc. Întâlneam cea mai bună, cea mai frumoasă și cea mai ofensivă echipă (9 goluri marcate ei, noi 10), după noi.
Nu așteptam spectacol de la nemții mei, ai noștri trebuiau să fie ingineri și să reteze cu precizie chirurgicală poemele spaniole de la mijlocul terenului.
Probabil tema aceasta l-a făcut pe Toni Kroos să îl scoată din joc pe Pedri în minutul 4. Entorsă la ligamentul genunchiului, diagnosticat dur. A intrat Dani Olmo și prima repriză nu a fost inginerie, cum speram. Poezie a fost, dar fără emoția finalului, fotbaliștii, germani și spanioli, combinând fabulos, pasând elegant. Nici tabela nu a fost modificată, nici plasele celor două porți nu au fost deranjate.
Am așteptam iureșul de după pauză dar repriza a doua a început cu ratarea lui Morata. Golul a venit în poarta noastră în minutul 51 din pasa fenomenului Yamal. Autor: Dani Olmo.
Am tăcut și eu și toată partea nemțească a stadionului. Am simțit în liniștea aceea fiorul lui Kroos, oftatul fotbalistului care simte că joacă, poate, ultimele minute dintr-o carieră de poveste.
Apoi spaniolii au uitat de poezie și au început să joace la trecerea timpului. Când m-am gândit că nu au cum să fie atât de naivi, Wirtz scotea deja mingea din poarta lui Simon, după ce Fulkrug plesnise bara în minutul 77 și Havertz trecuse pe lângă gol în minutul 82.
Am urlat, am strigat, mi-am șters lacrimile de bucurie și l-am căutat pe Kroos în teren. Era acolo și speram să mai fie încă două meciuri.
În reprizele de prelungire s-a clipit rar. Noi am jucat mai sus, am forțat victoria, simțeam, din tribune, cum îi împingem de la spate pe băieți.
Wirtz și Fulkrug au avut situații de gol însă în minutul 119, când Nagelsmann probabil se gândea la executanții penalty-urilor, blestematul Olmo a centrat perfect pentru Merino și un marasm incredibil a acoperit arena.
Germania se pune confortabil în fața televizoarelor pentru semifinale și finală.
Adio, Toni Kroos!
Cred că, după zeci de ani, Europeanul acesta va zâmbi istoriei cu aparatul dentar al lui Lamine Yamal.

Portugalia 0 - Franța 0 (3-5 la 11m)

Ce ar spune suporterul portughez Catalino de Alcântara João Carlos Leopoldo Salvador Bibiano Francisco Xavier de Paula Leocádio Miguel Gabriel Rafael Gonzaga de Vieres
Atât de mult am așteptat un "Siuuuu". Părea ca îl putem avea. La ce fotbal a arătat Franța... vă rog să mă iertați. La ce joc cu o minge asemănător cu fotbalul a arătat Franța, părea că îi putem doborî. Și nu am fost departe. Dacă Bruno al nostru era mai atent în prima repriză, puteam să intrăm în avantaj. Dar șutul său năprasnic de la distanță a fost respins în corner și nici lovitură liberă din finalul primei reprize nu și-a atins ținta. Terminăm o repriză de dominare la orice chelcășoz. Cornere, posesie, șuturi, atacuri. Orice. Partea secundă parcă nu a mai fost așa de clară, dar tot noi am fost mai buni. Plus bruma aia de penalty la Ronaldo.
După cele două reprize de prelungiri, ajungem la 11 m. Pe rând, Dembele, Cristiano Ronaldo, Fofana, Bernardo Silva, Kounde, Bradley Barcola și Nuno Mendes au transformat, în vreme ce Joao Felix și a ratat execuția din 11 metri, dându-i astfel onoarea lui Theo Hernandez să trimită în semifinală o echipă care nu a înscris din acțiune. Dacă îmi spune cineva ca Franța are față de echipă campioană, îmi rup carnetul de membru în fan-clubul CR7 și îl declar pe Messi cel mai bun din istorie.
Și voi ține cu adversarii Franței în semifinale, oricare ar fi ei. Doar pentru urâțenia modului în care cocoșii au ajuns acolo.
Cu cine joacă în semi? Cu Spania????
Allez les Bleus!!!

Ce ar spune suporterul francez J'anu:
S-a scris atât de mult despre victoria Georgiei în meciul cu Portugalia și despre alegerea Sloveniei drept adversar pentru optimi încât simțeam o bucurie că le vom ieși în față pe cărarea aleasă de ei.
În meciul cu CR7 și băieții lui speram să dăm drumul la fotbal, dar Portugalia a început mai bine, ținând mingea aproape de poarta lui Maignan.
Nici Diogo Costa nu s-a plictisit, însă deja celebrele contraatacuri ale noastre nu au adus și golul, nici măcar la șutul lui Theo Hernandez.
Prudență! Tristețe! Cam asta a însemnat prima repriză, consemnând totuși un moment ce poate fi considerat istoric: Cristiano l-a lăsat pe Bruno Fernandes să rateze el o lovitură dintr-o poziție foarte bună. Până atunci, în toate meciurile, ratase Vânătorul de Recorduri.
Mi-am adus aminte, în pauza meciului, de Grecia și povestea Campionatului European din 2004.
În a doua repriză a șutat pe poartă Mbappe, înainte de a-i fi testată masca de o minge primită în figură.
Maignan respinge în minutul 61 un șut bun al lui Bruno Fernandes! Maignan respinge în minutul 63 mingea trimisă de Vitinha, apoi salvează și în fața lui Ronaldo.
Mon Dieu! Mai țineți minte echipa Greciei din 2004? Mie îmi tot revine în minte.
Kolo Muani, Camavinga și Mbappe de două ori caută prin cufărul cu amintiri dar nu găsesc fotbal.
După primele 90 de minute Theo Hernandez îi face un cadou lui Conceicao și acesta pasează dar la primire este fantoma lui Cristiano Ronaldo iar fantomele nu dau goluri.
Mon Dieu! Tot portughezii ratează. Leao scrie gol pe o ghiulea și o trimite înspre Maignan dar Upamecano o interceptează, eroic.
După pauză nu mai intră pe teren Mbappe. Strâng din dinți la ratările lui Felix și Nuno Mendes și îmi este rușine când ascund bucuria ultimului fluier.
Penalty-uri! Ratează un lusitan și Franța mea este în semifinale!
În 2004 eram mult mai tânăr și credeam că Grecia a ucis fotbalul în vara aceea.
Acum, în cele cinci meciuri de la europeanul german, Franța a înscris doar de trei ori în timpul regulamentar. Din cele trei goluri două au fost autogoluri și unul a fost un penalty transformat de Mbappe.
Fotbalul nostru este fantoma fotbalului ucis de greci în urmă cu două decenii.