În cele ce urmează, Mihai Buzea (n. 1971, a publicat până în prezent articole în presa culturală, plus nouă romane. Cel mai recent: Tarot la Polirom, 2023) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Un bănuț norocos, Dracula, Trei kilometri până la capătul lumii și Fericiți cei milostivi - toate textele aici.
*
Iată povestea: foștii mei cursanți de la cursul Wannabe - Fabrica de Scriitori s-au organizat fără nici cea mai mică intervenție a mea și și-au dat singuri o temă de scriere creativă: Cum să-l omorâm pe Buzea. Până acum s-au adunat opt texte. (din 14 posibile) Mi le-au trimis și mie, am rămas uluit: ce dezlănțuire! Ce bucurie a scrisului! Cât de fericiți au galopat acești mânji, odată scăpați din chingile "regulilor" cu care îi torturasem eu în timpul cursului! Nici nu-mi venea să cred că sunt aceeași oameni ca timorații de astă-primăvară, pe care îi trăgeam de urechi și-i bălăcăream în toate felurile, pentru "greșeli" de execuție.. da, am fost un fraier. Nu există greșeli făcute de cursanți, există doar profesori obtuzi ca mine, care n-au curaj să vadă dincolo de brăcinarii propriilor izmene. Dar tot eram nesigur. Mi-am zis că poate mi se pare, că poate "ochii stăpânului îngrașă calul", așa că m-am adresat unei instanțe superioare. I-am trimis lui Florin Iaru unul dintre texte. Mi-a confirmat: era bun, era foarte bun. Din momentul acela n-am mai avut niciun fel de îndoială. Îi strunisem prea tare, îi încorsetasem, le tăiasem oxigenul, oamenii mei scriseseră - la curs - cu o pungă de plastic îndesată pe cap. Apoi m-am gândit la cei care scriu aici, la Ficțiuni Reale: ei nu sunt la fel de încorsetați? Administratorii grupului nu îi țin într-un lanț la fel de scurt, ba poate chiar mai scurt? O fi bine așa?Mi-am amintit însă un anumit pasaj din Cronica de familie, romanul lui Petru Dumitriu. Acolo, un personaj. (inspirat din figura lui Nae Ionescu) îi spune ucenicului său să citească și să pună în practică Exercițiile spirituale, volumul lui Ignațiu de Loyola. Nu pentru că ar avea o valoare în sine, nu; ci pentru că, străduindu-se să le ducă la capăt, ucenicul va termina prin a se struni pe sine, astfel încât să poată "cuceri lumea". Și acum, zic: chingile acestor texte scurte de la Ficțiuni Reale nu sunt esențialul. Esențialul constă în transformarea pe care scrierea acestor texte o operează în mintea celui care se ține de ele. Odată ce va simți că a ajuns la capăt, fiecare autor de la Ficțiuni va putea scrie orice, și va scrie foarte bine. Munca lui va fi meritat, chinul lui va fi dat rod. Garantat!
Un bănuț norocos
1. M-am născut pe 1 iulie, de aceea mă cheamă Iulia. Aveam cinci zile când moșu' Lazăr, tatăl bunicului Petre, a luat în spate geamantanul cu o jumătate de porc furat de Gherase și a călătorit o zi întreagă cu trenuri personale, de lângă Brăila, până în mijlocul Ardealului să își vadă strănepoata. Când a intrat în casă, primul lucru a fost să vină și să se uite la mine. Am râs, iar el s-a luminat la față. Apoi a scos o monedă de argint. Asta că ai râs. Îl mai am, în cercei. Apoi s-a dus să vadă de porcul din valiză. (Julia Sandu)
Dacă "îl" se referă la argint, atunci e OK. Dacă se referă la monedă, atunci nu e.
2. Perdut protofel cu bani în juru orei unu dacă l-a găst careva să mă contactaț str principală sau ulița mâlului nu stiu eczact unde a picat. Se scotoci în buzunare după al lui cât timp buchisi anunțul cu palmele pe gard. Păi io, își zise, nici n-am protofel. Că nu era el în rândul lumii, cum nici grija lui n-avea, care pensioara lui intra direct la birt. De mult gândit se poticni cu nasul de caldarâm. Opaa, ăsta-i. Desfăcu. Un strop de sânge îi picură direct în portofelul gol. În mâlul uliței șopti: om m-am făcut. (Monica Ciurea)
A avea sau a nu avea "protofel".
3. Aștepta. Mic și drept, îmbrăcat frumos, pieptănat, cu pantofii curați, asculta cum se-ndepărtau de el glasurile adulților veniți să-și aleagă un copil. Nu se poate, de data asta voi fi și eu norocos, voi pleca și eu cu o mămică, își spunea-n gând băiețelul. Și aștepta cuminte. Din când în când băga mâna în buzunarul hăinuței și atingea jetonul de metal găsit prin iarbă în ziua de Paște. De data asta va fi bine, se încuraja singur, căci fusese prevăzător și lipise de jeton un trifoi cu patru foi. (Andra Toropoc)
"De data asta" apare de două ori. O singură dată era mai bine.
4. Eram în China, în altă viață, la un templu unde exista un imens cazan cu apă și pe fundul lui, în direcția punctelor cardinale, erau niște mici ceșcuțe. Deși însurat, eram îndrăgostit. Tradiția spunea să arunci o monedă în apa cazanului și dacă nimereai într-o ceșcuță, ți se împlinea dorința desenată pe fiecare din ele. Am aruncat spre cea cu iubirea și, din prima, am nimerit. Oare a fost păcăleală? Când am revenit am divorțat și încă de două ori. Acum, mai folosesc doar cardul de debit Revolut. (Aurelian Țolescu)
Și eu la fel, exact la fel. Doar China lipsește din peisaj.
5. Mihăiță se jucase ieri în grădina bunicilor. Seara visase că e explorator, așa că dimineața cercetă magazia cu unelte. Luă o cazma, dar după câteva încercări de a fi arheolog, o abandonă. Era prea grea pentru el. Alese o sapă bine ascuțită, apoi trasă pe sol un perimetru de căutare. Voi face un tunel, își propuse băiatul. Pământul cedă ușor sub loviturile ritmice ale sapei. Ce puternic sunt, se bucură Mihăiță. Uite un bănuț norocos. Bunicule, sunt bogat. Bătrânul făcu semnul crucii peste numele soldatului. (Tatiana Crețu)
Poate ar fi fost și mai frumos dacă exista sugestia că soldatul fusese ucis de bunic.
Dracula
1. Dimineața se îmbărbăta că-i bine. Privea golul de lângă. Îi făcea jumări cu ochiuri, ori sandvici. Plecau deodată, se-ntorceau pe rând. El uneori cu gâtul mușcat. Ea mereu cu inima crăpată. Se culcau în același pat, dar în lumi diferite. A doua zi o luau de la capăt. El mimând firescul, ea mimând liniștea. Mamă-sa i-a spus că dragostea cu lacrimi nu-i dragoste. Când Doru de la șapte i-a adus primele flori, a zâmbit. Acum, doi oameni cu gâturi mușcate pătimaș, împart același pat. Și-aceeași lume. (Titela Durnea)
"El mimând firescul, ea mimând orgasmul" - n-ar fi fost mai picant așa?
2. Mă săruta pe gât, iar anxietatea mea creștea. Îl voiam, dar simțeam impedimentul, iar el cobora deja la sâni. Mi-am băgat mâna în părul lui din obișnuință și am început să trag când a început să muște. Se juca, zona se încălzea, iar eu mă gândeam cum să-i spun și în același timp voiam să nu-l opresc. Cobora și mai jos, simțeam că iau foc, muream. Voiam să mă devoreze, să explodez. Dar cuvintele sunt pe roșu mi-au ieșit automat din gură. S-a oprit două secunde după care mi-a spus nonșalant. Well, call me Dracula. (Larisa Baltă)
Fără "nonșalant".
3. Ai grijă, tâmpitule, că mă vede bărbată-miu. Dacă rămâne semn, ai belit-o. Ce-ți mai place să mă muști de gât, parcă ai fi, dracului, vampir. Data viitoare îți pun botniță, la naiba. Dacă va mai fi o dată viitoare? Va fi, Don Juanule, că te pricepi bine la nebunii. Doar că, dacă ne prinde ăla de acasă, nu știu dacă vor mai fi suficienți colții tăi, să scăpăm teferi. Știi că e mai colțos decât Dracula. De ce m-am măritat cu el? Am crezut că are colții cei mai mari. Asta până te-am cunoscut pe tine, nebunule. Miau. (Nelson Ciotoi)
Fără "bine": "că te pricepi la nebunii".
4. Făcea bot de maimuță, dădea cu creme, estetic n-o mai ajuta nimic, era ireversibil și, mai ales, incontrolabil. Un tic dizgrațios, nici n-o puteai privi, își clănțănea obrajii sucindu-și gura când pe stânga, când pe dreapta și-i ronțăia cu înverșunare. E de la cap, i-a zis un doctor, acolo trebuie să te tratezi. Fă niște rugăciuni, o meditație, ceva, ajută. Sau mergi la popă. Ăsta e prost, a molfăit în sinea ei, pentru ceea ce am în cap, ar trebui să mușc din el, așa, mai bine mă consum pe mine. (Marinela Trifan)
Fără "dădea cu creme".
5. Mă numesc Vlad și îmi caut o parteneră. La prima întâlnire îmi place să rezolv puzzle-uri de 1 milion de piese. Iubesc plimbările în jurul lumii de dimineață și castelele vechi. De curând am plantat un arbore de Sequoia, mai are puțin și împlinește 4.000 de ani. Hobby-ul meu preferat? Sculptatul în piatră cu picătura de apă. Dacă nu te poți opri din vorbit, nicio problemă, am timp să ascult toate bazaconiile. Dacă și tu cauți o relație de durată, swipe right, promit că nu mușc. (Diana Velica)
Fără "de dimineață".
Trei kilometri până la capătul lumii
1. Așa trebe, să o vadă soarele, așa-i la noi. Mă uitam incredulă când la remorca ruginită, când la surorile și bunicii mei. Voiam să urlu, mi se părea ultima umilință servită pe post de încununare a unei vieți care a avut de toate, mai puțin fericire. Am tăcut. Bunicul, un stoic la 76 de ani, piele și mușchi cu cartilajele roase până la os prinse sicriul deschis al mamei. Îl va căra ultimii trei kilometri până la groapa în care se sfârșea adolescența mea, bătrânețea sa și o lume în care există duminici în familie. (Francesca Dorobanțu)
Bunicul cară sicriul singur pe cei trei kilometri?
2. Sigur îmi cobisem. Totul Se Va Termina La Mine-n Dormitor, Cu Ea Deasupra, se transformase în Nu, Nu Comand Nimic Deocamdată, Încă Aștept Să Vină. Îmi urlau mațele de foame, mai și băusem trei pahare de vin ca să am curaj. Tinere, au trecut două ore, nu mai vine, ții masa ocupată. Aproape beat, am achitat 75 de RON și am traversat strada la Domino's. Mi-am comandat o pizza prin telefon la adresa mea și am rugat șoferul să mă ia cu el. Șase mii de pași, cu banii luați, și nemâncat, și nefutut, ar fi fost deja prea mult. (Arthur Ianoși)
25 de lei paharul cu vin? Știam eu că au crescut prețurile în România.
3. Nu mai văzusem suflet de om de vreo oră și motorul bărcii pescărești tușea, semn că nu mai aveam benzină. M-am bucurat când am zărit casa albă după o coamă de stuf și am tras barca la mal. Cu nămolul până la brâu am înaintat spre căsuță, unde se agitau niște oameni cu fețe umflate și nasuri putrede. Aveți benzină? le-am strigat, dar ei mi-au făcut semn să mă întorc, cu mâini încovoiate, lipsite de degete. Aici e capătul lumii, a strigat o gură știrbă, fără buze. Mergi înapoi, că-n trei kilometri o să dai de oameni. (Siranuș Hakobian)
Fără "pescărești".
4. Totul a început când nea Trică și-a spart damigeana cu rachiu. A lins ultimele picături de pe cioburi, apoi și-a pus ștreangul de gât. La o lună, l-a imitat prietenul lui de pahar, Fănel. De atunci, sinuciderile s-au ținut lanț: tanti Saveta, după ce-a certat-o bărbatu-său că pusese prea multă sare în ciulama, Georgică, după ce-a pierdut la păcănele banii câștigați în Spania, nea Iulică, de supărare că nu a ieșit dom' Vadim președinte. Sunt îngrijorat. Molima se apropie de centrul comunei. E la doar trei kilometri. (Paul Dârvariu)
Nea Iulică a fost singurul om serios din localitate.
5. Pilotul Sam, logodnicul meu, urcă primul. Urmez eu, copilot. Ultimul urcă Don, inginer de zbor. Turnul dă indicații, e o seară catifelată, licurici jucăuși, stelele. Urcăm. În lumina ambient a cabinei efectuăm comenzi. Puritatea nimicului, aerul subțire de aici, de sus, îmi dau ghes să vorbesc. Aștept un copil, zic și îngheț. Sam își umflă pieptul, îl dezumflă când Don îmi zice: mulțumesc. Zburăm în picaj, motoarele oprite. În căști urlă turnul: lăsați dramele, sunteți deja la trei mii de metri de sol. Jos e cerul. (Florina Hegedüs)
Ce înseamnă "lumina ambient"?
Fericiți cei milostivi
1. Imaginează-ți că ești o vază. Una a cărei valoare a crescut când cioburile ei au fost lipite cu pudră de aur; cunoști tehnica japoneză, nu te învăț nimic. Te văd împrăștiat și ți-am dat măselariță ca să te pot coase. Te voi ajuta să te aduni. Multiplele fracturi pe care ți le-am produs sub sedativ se vor suda. Calusul osos ce se va forma când se vor vindeca fracturile e mai rezistent ca osul. Vei fi o operă de artă vie. Dar și viața e temporară. Sunt lucruri mai grave decât moartea. Ăsta e unul. (Alex Caragian)
Prea lung, prea lung! Mergea spartă: "Calusul osos ce se va forma când se vor vindeca fracturile e mai rezistent ca osul."
2. A părăsit clinica cu gândul doar la moarte. Cumpără o sticlă, dorea să se facă praf. Pe peronul gării se așeză pe o bancă lângă un bătrân. Milostivește-te. Îi întinse sticla. Intrară în vorbă și îi mărturisi că va muri și nu oricum, ci în chinuri. Ai făcut un bine unui biet bețiv, chiar dacă cu mâhnire, nu cu fericire. Se auzea trenul intrând în gară. Se ridicară. Am să îți întorc binele. Nu poți. Dă-mi sticla. Și îl împinse. Trenul anulă țipătul. Vezi, fără chinuri. Bătrânul goli sticla și o păstră pentru garanție. (Gheorghiță Mircea)
Noi, bețivii, nu ne denumim singuri "bețivi". Ne spunem întotdeauna "alcooliști".
3. Își suflecă mânecile și ieși. Îi plăcea să facă singur treaba. Sluga îi rânduise unul lângă altul. Luă cravașa, apoi lovi cu sete. Șfichiuitul îi gâdila urechile, iar pielea arămie plesnea sub bici cum plesnesc harbujii vara sub cuțit. Vaietele se ridicau în văzduhul prăfos. Nu mai da, cucoane. Cu fața la mine, netrebnicilor și puturoșilor. Pe ăsta de ce mi l-ai pus aici, zise slugii, privindu-l pe ultimul cu un soi de milă și dezgust. Ți-am zis să-l dai rob la mănăstire. Trecuseră ani de când o siluise pe mă-sa. (Carmen-Ecaterina Ciobâcă)
Harbujii crapă sub cuțit, nu plesnesc.
4. Cât a fost vara de lungă, un băiat plăpând mi-a tot ieșit în cale, cu linguri și umerașe de lemn de vânzare. I-am întins cinci lei și m-a refuzat: io-s mocan de pe Arieș, doamnă, nu cerșesc, dar dacă vreți, atât costă ce vând. Mi-a venit să-l pup de drag, și i-am oferit zece lei ca să mă lase să aleg eu lingura. Azi una, peste o săptămână alta și până la sfârșitul vacanței mi-a întregit setul, ba chiar m-a învățat într-o după-amiază, la o plăcintă, în parc, să cânt la fluier și că bucuriile sunt simple. (Ana-Maria Butuza)
Altceva trebuia s-o învețe băiatul plăpând, ca să iasă textul.
5. Luni. Nu ești în stare de nimic. Marți. Tu nu vezi, ești proastă? Miercuri. Chiar trebuie să meargă mașina aia de spălat când lucrez? Joi. N-am chef. Te-ai cam îngrășat. Vineri. Azi întârzii. Sâmbătă. Vânătăi. Duminică. Îl privește cum butonează plictisit telecomanda. Deschide aplicația Speranța și începe să butoneze telefonul, transferând sume mari de bani. Ana. Leucemie. Andrei. Cancer colorectal. Pentru fiecare umilință, făcea o donație din contul lui. Aproape îl golise. Era fericită. (Talida Barbe)
Fără "Aproape": "îl golise și era fericită", așa să sune finalul.
6. Era divorțată, pensionată pe caz de boală și unicul ei copil nu mai vorbise cu ea de când se căsătorise cu profitoarea aia. Umbla în haine ponosite, dar compensa cu machiajul strident. Singura ei sursă de mulțumire sufletească rămăsese să dea de pomană cerșetorilor. Într-o zi, a realizat că era mai amărâtă decât cei pe care-i ajuta, ea nu avea nicio prietenă la care să-și verse oful. S-a așezat pe o bordură și a scris pe o pancartă: free hugs. Să văd dacă vine cineva și la mine, și-a spus, înghițindu-și lacrimile. (Iulia Anastasia Roșca)
Trebuia să mă opresc la primele cinci texte, dar n-am putut să mă abțin: am văzut cândva doi tineri în Vama Veche care cerșeau bani de băutură, folosind un carton scris de mână: "Futem grase".
7. Controlă pușca și deschise ușa casei din lemn. Copilul stătea în genunchi, încercând să plângă, dar spaima îi încremenise lacrimile. Îl luă de păr și îl trase afară. Ar fi trebuit să-l ducă la marginea satului, unde aveau ordin să-i reunească pe toți. Alcoolul băut în ultima oră îl făcu mai milostiv. Îl privi în ochi și trase. Șterse apoi sângele de pe cizme și își aduse aminte de mieii sacrificați de Paște, în familie. Porni spre următoarea casă. Seara dormi fericit. Scăpase atâția copii de la suferințe inutile. (Horațiu Dudău)
Se vede că autorul n-a făcut stagiul militar (și de-aia m-am legat de textul ăsta, extra-extra suplimentar): nu se folosește niciodată cuvântul "pușcă". Se spune întotdeauna "armă".