Am un vis. Vreau să mă întorc în satul meu și să fac, în drum, o sală de lectură. Să vină toți țăranii de la câmp, să-și aleagă o carte, să se așeze pe băncuță și să o răsfoiască. Numai așa vom ridica nivelul națiunii. Gratis, adăugă al lu' Barbu din capu' satului în timp ce bea niște bere caldă, la oraș. Se ridicase în picioare, de parcă era Cuza la Unire și, clătinându-se, cu ultimele puteri, strigă: Noroc, frații mei. Stai dracu' jos. Mai bine faci o cârciumă pe bani, i-o retezai, că prea abera cu-ncrâncenare.
Anca Socaciu-Man
Se apucase de băut din cauza lunii. Voia să-i descopere fața nevăzută, necunoscută de nimeni. Credea, cu tărie și în tărie, că într-o zi va prezenta luna în toată splendoarea ei. Știa că orice mică inexactitate va fi fatală. O urmărea zi de zi, noapte de noapte. Pierdut în mrejele ei, voia s-o atingă, s-o iubească, s-o alinte. Cu paharul plin de vise, închina plângând un pierdut, te iubesc. Dimineața îl prindea beat turtă, o geană de lumină îi usca lacrimile anunțând o nouă zi. Acum se vine de la crâșmă, porcule?
Elena Fermuș
Și afară plouă, plouă. Aproape imn, căci plouă de luni bune. Pare-se că la cârciuma dintre nori s-a aciuat un nou jupân. A-nchis toți fluturii în debara și-a pus lacăt pe soare. Jonglează doar cu apa. Dă de băut, fără să numere sau să măsoare. E mână largă. Fiul risipitor. Măi, băiete-cârciumar, factura-ți va fi colosală, oare tu nu știi? Rogu-te doar, când va veni, să o plătești cu raze. Voilà, este trecut de ora nouă și iar am de umblat prin ploaie. Mă-mbăt din nou cu apă rece că mâine va fi soare-n Țara Ploilor.
