Hai, Radu, mănâncă tot din farfurie. Uite, Ana a terminat deja, zise mama. Unde e tata, a zis că dacă azi îi spun poezia întreagă, îmi cumpără mașinuța aia roșie. Vocea lui mică se zbătea de colo-colo prin bucătărie, lovindu-se de obiecte, căzând apoi inertă pe podea. Secundele băteau cu pumnii în pieptu-i, cărămizi îi zideau buzele-i, totuși ea răspunse. Azi a trebuit să rămână mai mult la lucru. Privirea-i devenise un fagure în care niște albine neastâmpărate adunaseră rouă și făureau o miere aparte. Deloc dulce.
Bogdan Mihai Bati
Hai la o bere. Invitație incorectă din toate punctele de vedere. O bere nu-i niciodată doar o bere. Două beri sunt cam juma' de bere, dar patru beri tot nu-s o bere. O bere-i o bere și-ți zice ea când e băută toată. Trebuie doar să ai ureche muzicală, talent în mersul de pinguin, vezica pregătită și tolba cu subiecte de conversație. A nu se confunda cu vocea conștiinței. Hai mă, du-te acasă, c-ai băut destul. Asta nu e vocea berii. Ăsta e fraierul din capul tău care-ți toarnă baliverne imitând vocea soției.
Daniela Toader
Umblam prin pământul roșu al Rasovei, desculți. Peste pod, Dunărea. Nu foarte departe. Argila ni se lipea de degete. Ploaia, la care toată lumea se rugase să fi fost, căzuse fix în duminica în care, de dimineață, cu acceleratul de Sighet ajunsesem și noi. Ce de pepeni vom sparge. Să mâncați miezul, ăla e bun. Cel mai bun. Să-l trântiți de podea, dracu' să-l ia. Așa ne spusese bunicul, înainte să se oprească la cârciuma din sat. Nu l-am mai văzut de atunci. Eram niște copii, atunci, departe.
