Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema prostiei."
Icre
Florentina Ghițescu
Florentina Ghițescu
Ajung acasă. Mă descalț, arunc cheile pe pantofar, las sacoșa lângă încălțăminte.
- Bună! Nu am niciun chef să dau petrecere de Florii anul ăsta. Cred că mă paște o depresie.
- Păi nici de ziua ta nu ai dat, știi că lumea e dornică.
- Mă ajuți la curățenie atunci. Nu o să fac nicio pregătire.
- Ce pregătire, cardul să îl ai pregătit.
- Poate o să frec niște icre, știi că au succes. Prăjiturile le face Eli, e cea mai tare.
Plouă. Se spune că așa cum e vremea de Florii așa va fi și cea de Paști.
- Ce buchet frumos! Intrați! Dă-mi umbrela să o duc la baie. Ce bine arăți, Vio, poate o să-mi fac timp să vin și eu la înot cu voi. La cinci dimineața te trezești? Mă mai gândesc atunci.
- Te chinuie rău talentul, zice Vali.
- Ai văzut ce fază tare, am apărut pe insta la LiterNet. Cât de tare e? Am întrebat-o pe Iulia cum să fac să distribui postarea aia. "Puteau să îți dea și ei un tag și nu mă mai chinuiam să-ți explic atât", a zis fie-mea.
Îmi place să scriu când am o temă, imediat se activează elevul silitor din mine. Următoarea temă este despre prostie.
- Acum înțeleg de ce ne-ai chemat la petrecere, zice Vali zâmbind.
- Foarte amuzant. Avea o vorbă doamna doctor de la care am învățat eu meserie: "unde e multă carte e și multă prostie". Atunci nu am înțeles. Dar să vă povestesc o fază și apoi cred că o să înțelegeți.
V-am spus că mi-am luat competența în electromiografie. Nu vreau să mă laud încă o dată, dar are legătură cu povestea. Cu ajutorul acestei investigații poți să diagnostichezi o boală care se cheamă sindrom de tunel carpian, adică un nerv este gâtuit la încheietura pumnului. Apare boala asta dacă faci o mișcare repetitivă din încheietura pumnului.
Vine la un moment dat un cioban la mine pentru analiza asta. Îi găsesc un sindrom de tunel carpian bilateral avansat cu indicație chirurgicală. Și mă trezesc vorbind: dar cum ați reușit să faceți boala asta?
Ciobanul, cu o privire care spunea unde m-a trimis văru-miu, zicea că e o doctoriță bună, răspunde: de la muls.
- Mă trezesc la patru dimineața și mulg timp de două ore încontinuu.
- Vai, eu credeam că stați sprijinit în bâtă toată ziua și priviți în zare.
Cred că după ce am citit Alchimistul am rămas cu impresia asta.
Unde e multă carte e și multă prostie.
Am crezut că am învățat ceva. Zilele trecute alt pacient, aceeași boală. Știam că e de la țară și automat am gândit că are animale.
- De la muls, zic eu cunoscătoare.
- De la acordeon, răspunde el, cânt pe la nunți.
2-0
Multă carte...
- Mai mâncați icre? Aduc peștele? Știu că îmi ies cele mai bune icre, nu puteam să nu fac. Restul am comandat. Nu sunt bune?
- Vai, dar cum ai reușit să te zgârii în halul ăsta, Vio? Pisica? Nu trebuia să o lași să te zgârie așa. Ea se joacă dar uite în ce hal ești acum pe mâini. Asta îmi amintește de altă fază.
Aveam noi pisica, pe Felix, de câteva luni și eram pe mâini exact cum ești tu acum. Vine într-o zi un pacient tânăr și avea pe mâini aceleași semne.
- De la pisică, întreb?
- De la vreascuri, din pădure.
... multă prostie.
- Pare că faci numai tâmpenii, zici că mai ai pacienți?
- Foarte amuzant.
- Aduc peștele?
- Îți ies, frate, icrele astea, să nu te lași.
A doua zi, la spital îmi bingăne telefonul: "Merci pentru poze. Mulțumim pentru toate momentele frumoase. Ne-am simțit extraordinar. Vă îmbrățișăm cu drag".
Nu mă abțin și răspund: "Mulțumesc că ați venit, tema e ca și rezolvată".
Noroc că prietenii mei au simțul umorului, pe ecran apare un emoticon care râde cu lacrimi. Oare vor mai veni anul viitor la petrecere?