.
Acest text a fost creat in cadrul Capsulelor Ideo Ideis (2024), ca parte din proiectul Exprimă ce ești. Ideo Ideis, proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
Pe texte de: Daria Negrea, Maria Sroie, Rebeca Suinea, Melina Stancu, Iris Crăciunescu, Iza Bulai, Daria Cenușe, Cătălina Ciortan. Text coordonat de Alexandru Gorghe și Robert Kocsis.
Nepoți, bunici și asociații
Vin toți performerii cu cana de apă în mână. Ne prezintă un ecran / stativ gol. Cine prezintă poza trebuie să aibă cana în mână.
PERFORMER 1 mănâncă mereu pufuleți și foșnește punga tot spectacolul.
PERFORMER 2: Asta e o poză cu mine din copilărie. Asta sunt eu. Asta e sora mea. El e fratele meu în pijamalele lui galbene cu iepurași și cu biberon în mână. Și eu și sora mea avem biberoane. Alea-s biberoanele. Ne jucam și aveam zâmbetele astea imense și totul era frumos. Încă nu începusem să mă mușc cu soră-mea. Încă nu aveam dinți.
***
PERFORMER 3: Poza asta e de când eram bebe, de când aveam 3 luni. Asta e canapeaua de piele pe care acum n-o mai avem. Taică-miu doarme fără tricou și eu-bebe dorm cu burtica pe burta lui.
Poza asta îmi aduce aminte de fiecare dată să fiu kind to myself că în mine se afla baby me care are nevoie de love and warmth.
***
PERFORMER 4: Spectacolul ăsta o să fie despre bunici.
***
PERFORMER 5: Poza asta e făcută de mama. Chestia aia maro de sus e degetul mamei pe obiectiv.
***
PERFORMER 4: Și cana asta are apă în ea. Fiindcă suntem niște nepoate cumsecade. Mereu pregătite cu cana umplută până la vârf, pentru bunicuții noștri... fiindcă nu se știe niciodată.
***
PERFORMER 5: Mai jos de degetul mamei mele, în poză, sunt eu pe tobogan în părculețul de la grădiniță. Cartea aia pe care o țin în mână e Frumoasa Adormită. Nu știam să citesc. Era o carte fără poze. Îmi plăcea mult doar pentru că se chema Frumoasa Adormită.
***
PERFORMER 6: Eu în poza asta stau pe scara din fața blocului bunicii mele. Și mâncam grătar, și mă uitam în gol de parcă tocmai atunci începusem să gândesc și-mi dădusem seama în ce lume trăiesc.
***
PERFORMER 7: Asta e o poză cu mine și cu prima mea iubire. Aici suntem în clasa a 11-a, da noi eram împreună de la grădiniță. Și ne certam și ne despărțeam și împăcam săptămânal. Și totuși eram cam foarte îndrăgostită.
BUNICA LUI 7: Stai puțin să-și ia bunica textu' că nu mai vede bine săraca. Și dă-mi și ochelarii... așa... Gata, hai, mamaie.
PERFORMER 7: Tu începi, buni.
BUNICA LUI 7: Aoleu, așa e. Ia uite că vine: Ce ai, fă, mamaie?
PERFORMER 7: Te rog, lasă-mă.
BUNICA LUI 7: Ia, ce-ai, iar te-ai mai certat cu hăndrălăul?
PERFORMER 7: Nu e vorba de el. Nu e mereu vorba doar de el.
BUNICA LUI 7: Păi ce alte probleme să ai în viață?
PERFORMER 7: Am 17 ani! Crezi că la vârsta asta încă salivez după băieți?
BUNICA LUI 7: Da.
PERFORMER 7:...
BUNICA LUI 7: Da lasă, mamă, că îți vine vremea și-o să ai și tu altele pe cap. Acuma doar ai grijă să nu rămâi fată mare.
PERFORMER 7: Nu am făcut nimic.
BUNICA LUI 7: Eu n-am zis că ai făcut.
PERFORMER 7: Și oricum, nu mai suntem într-o relație. Să fi trecut deja trei zile. Auzi, ți se pare că sunt prea slabă?
BUNICA LUI 7: Acuma, să mai pui pe tine n-ar strica.
PERFORMER 7: În sensul că arăt a parașută blondă de care-ai vrea să te desparți?
BUNICA LUI 7: Fă, mamaie, ce dracu? Ți-a zis hăndrălăul ăla așa? Îl tai, pun sare și-amestec.
PERFORMER 7: Nu. Doar îmi fac tot felul de griji. Mă gândesc la... da, ok, sunt un stres pe două picioare.
BUNICA LUI 7: Uită-te la mine. Uită-te în ochii mei. Ești frumoasă cum n-a fost nici mă-ta. Ia fă tu să se audă că nu mai ești cu hăndrălăul și-ai să vezi cum se face coadă de băieți la ușă, de-aici până la alimentară.
PERFORMER 7 (la public): Ziua următoare m-am dus la fostul meu iubit să-i dau un pumn, dar înainte s-apuc să dau m-a întrebat dacă vreau să ne împăcat. M-a înduioșat și ne-a mai ținut o săptămână.
***
PERFORMER 8: Eu aveam o poză foarte frumoasă. Dar nu pot să v-o arăt că nu o mai găsesc. Probabil e printr-un pod pe undeva la țară. E cu mine și tataie. Îmi făceam temele la matematică împreună cu el. Tataie?
PERFORMER 2: Nu avem tataie. Am rămas doar fete în spectacol.
PERFORMER 8: Poți te rog să fii tu tataie?
PERFORMER 2: Sunt eu tataie, ce să-i faci?
...
BUNICUL LUI 8: Păi și ia zi, cum se face 4x4?
PERFORMER 8: Nu știu...
BUNICUL LUI 8: Păi cum te-a învățat pe tine la școală?
PERFORMER 8:...
BUNICUL LUI 8: Hai măi că nu e greu!
PERFORMER 8: Explică-mi tu!
BUNICUL LUI 8: Măi, mamă, eu cu matematica... mai greu.
PERFORMER 8: Vezi, că nici tu nu știi!
BUNICUL LUI 8: Ba știu dar...
PERFORMER 8: Dar?
BUNICUL LUI 8: Păi, bunicu' e mai bătrân. De la o vârstă mai uiți chestii. Asta e meseria de bunic, să uiți lucruri.
PERFORMER 8: O să uiți absolut tot la un moment dat?
BUNICUL LUI 8: Poate că nu tot.
PERFORMER 8: Pe mine o să mă uiți?
BUNICUL LUI 8: Și tu acuma...
PERFORMER 8: Tu când erai mic, știai să faci 4x4?
BUNICUL LUI 8: Eu știu... Poate că da... Eu zic că da.
PERFORMER 8 (la public): Tata râdea de noi. Și ne-a făcut poza asta. Poza asta care acum e demult pierdută.
***
PERFORMER 1: Aveam 5 ani și venea ziua mea. Mă pregăteam să fac 6 ani. Și bunicul meu m-a luat cu el la magazin. Și mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care ar fi putut să mi le spună:
BUNICUL LUI 1: Într-o săptămână vine ziua ta și...
PERFORMER 1: În 6 zile!
BUNICUL LUI 1: Și tocmai ce mi-am primit pensia și voia să-ți facă bunicu un cadou
PERFORMER 1 (la public): Avea pensia 400 de lei.
BUNICUL LUI 1: Dar nu știu ce mai vreți voi copiii, că pe vremea mea noi...
PERFORMER 1: Vreau telefon.
BUNICUL LUI 1: Telefon?
PERFORMER 1: Da. Ia-mi telefon. Îmi iei?
BUNICUL LUI 1: Păi n-ai deja un telefon?
PERFORMER 1: Nu, pe ăsta am textul. Eu zic în poveste, pentru cânt aveam 5 ani.
BUNICUL LUI 1: Of... Eu mă gândeam la ceva așa mai...
PERFORMER 1: Vreau telefon.
BUNICUL LUI 1: Bine, dar...
PERFORMER 1: Blackberry vreau.
BUNICUL LUI 1: Și cât e un... de-ăsta?
PERFORMER 1 (la public): După negocieri dificile... mi-a luat trei pungi de pufuleți. Am plâns mult și i-am zis că nu mă iubește. Nu mi-au plăcut niciodată pufuleții dar mănânc regulat că-mi amintesc de el. Pe parcursul spectacolului vă anunț că s-ar putea să mi se mai facă dor de bunicu și... na. (continue să pape pufuleți)
***
PERFORMER 3 (la public): Când eram mică mică, mama mi-a luat costumul ăsta roșu. Avea sacouaș, era luat special pentru prima zi de școală. Luni întregi după aceea, de fiecare dată când mergeam la magazin să iau făină sau orice, bunica mă punea să ies în costumul ăla.
BUNICA LUI 3: Auzi, mamă, du-te și tu până la magazin să-mi iei o pungă de semințe.
PERFORMER 3: Iar eu? N-am chef.
BUNICA LUI 3: Hai, măi, Rebeca, scoate-ți capul din telefonul ăla și du-te!
PERFORMER 3: Da de ce trebuie mereu să mă duc doar eu la magazin? Tu ce ai?
BUNICA LUI 3: Sunt obosită.
PERFORMER 3: Tu nici nu trebuie să mergi la școală, de ce ești obosită?
BUNICA LUI 3: N-auzi că nu mă duc!
PERFORMER 3: Nici eu. Mi-e lene. Și-abia mâncai.
BUNICA LUI 3: Hai, mă mamă! Du-te să te vadă fetele de la magazin!
PERFORMER 3: De ce trebuie să mă vadă?
BUNICA LUI 3: Păi să te vadă că te-ai făcut mare și frumoasă! Să mă mândresc și eu cu tine, că doar o singură nepoată am. Crezi că mor eu acuma după semințe? Lasă-mă și pe mine să mă mândresc.
PERFORMER 3:...
BUNICA LUI 3: Și pune mâna și-mbracă-te frumos.
PERFORMER 3: Merg la magazin.
BUNICA LUI 3: Să te vadă c-am nepoată frumoasă, îmbrăcată, aranjată, cum trebuie. Ia bani de la mamaie din poșetă și ia-ți și-o ciocolată de rest.
***
PERFORMER 1: Pentru următoarea scenă, vă rog să vă imaginați că eu sunt un pescăruș. Un pescăruș care stă pe plajă și mănâncă din punga asta de pufuleți pe care-a găsit-o aruncată... și mănâncă și se holbează la acești doi bunicuți care-au venit pe plajă la Eforie după ani mulți în care n-au mai fost într-o vacanță.
O OARECARE BUNICĂ: Vasileee!
UN OARECARE BUNIC: Ce-i?
O OARECARE BUNICĂ: Luași, bre, crema de soare?
UN OARECARE BUNIC: A?
O OARECARE BUNICĂ: Crema de soare!
UN OARECARE BUNIC: Azi îi ninsoare???
O OARECARE BUNICĂ: Nu bre, ai luat crema de soare?
UN OARECARE BUNIC: Da, da, am o licoaree... de numa'.
O OARECARE BUNICĂ: M-apucă migrenele.
UN OARECARE BUNIC îi dă crema de soare.
UN OARECARE BUNIC: Am auzit din prima.
Se dau cu cremă.
UN OARECARE BUNIC: Cum să crezi, Marie, că-s moș surd? Sunt încă-n floarea vârstei!
O OARECARE BUNICĂ: Ce floarea vârstei, Vasile? Că tu nici petale nu mai ai în cap și la cum te văd... ești c-o rădăcină-n aer și cu una-n groapă...
UN OARECARE BUNIC: De ce ești rea? Eu să știi că mă simt încă... frumos foc!
O OARECARE BUNICĂ: Îți fac babele cărare...
UN OARECARE BUNIC: Mai știi, Marie, ce frumos dansam când eram tineri?
O OARECARE BUNICĂ: La câte necazuri vezi prin lume ție-ți arde de...
UN OARECARE BUNIC: Acuma... necăjiți suntem toți. "De-ai fi tu salcie la mal, m-aș face râu, la umbra taaa!"
O OARECARE BUNICĂ:...
UN OARECARE BUNIC: Hai, te rog eu.
PERFORMER 1 (printre pufuleți): Eu nu i-am văzut niciodată pe bunicii mei dansând.
PERFORMER 3: Nici eu.
PERFORMER 4: Nici eu.
PERFORMER 5: Nici eu.
PERFORMER 6: Eu o dată.
PERFORMER 7: Nici eu.
PERFORMER 8: Nici eu.
PERFORMER 1: A-ți vedea bunicii dansând ar putea fi una dintre cele 7 minuni ale lumii. E ceva extrem de rar, e ceva ce-ți dă încredere că omenirea mai are o șansă... și e ceva ce aparține unei ere care-a trecut acum mult timp, ceva ce cel mai probabil n-o să vezi niciodată. Dar poți să-ți imaginezi.
UN OARECARE BUNIC: Te rog. Vrei să mai dansăm o dată?
Melodie retro. Toți dansează de parcă ar fi bunicii lor.
Melodia se termină.
***
PERFORMER 5: Eu cu bunica mea n-am apucat să vorbesc niciodată. Și știu că n-o să prind momentul în care să-i vorbesc. Niciodată. Niciodată în afară de acum: Dragă bunico. Dragă bunica mea. Dragă bunica mea iubită pe care n-am apucat s-o iubesc niciodată. Acum încep, scuze, gata. Dragă... Elena.
Draga mea Elena. Draga mea...
Mereu m-am întrebat dacă ți-ar fi plăcut de mine dacă m-ai fi cunoscut de mică sau dacă semăn cu tine la personalitate sau cum l-ai cunoscut pe bunicul sau cum a arătat viața ta. Cred că părinții mei au ținut foarte multe detalii pentru ei și îi înțeleg pentru că au crezut că în felul ăsta rana provocată de pierderea ta se vindecă mai ușor. Eu cred că asta e doar o păcăleală. Mă gândesc de multe ori la ziua-n care o să fiu mireasă. Nu am iubit acum. Nici iubită. Nici nu sunt îndrăgostită, nici nu-mi place de cineva. Și de asta poate e ciudat că mă gândesc la mine mireasă dar... o fac. Foarte des.
Și de fiecare dată când mă imaginez așa... în rochie albă... mi te imaginez lângă mine. Dintre toate persoanele mi te imaginez pe tine în alb-negru, așa cum te-am văzut în singura poză pe care-o avem cu tine. Mi te imaginez cum îmi spui să fac o piruetă, să mă vezi. Cum îmi spui că sunt cea mai frumoasă mireasă din lume. Cum încep să plâng de frică și poate și de fericire, dar mai mult de frică și tu-mi spui "potolește-te, mamă. Nu-ți mai face atâtea griji. Lasă grijile pentru mai târziu." Mama mi-a zis că te-ai căsătorit la 17 ani și tu iubeai pe altcineva. C-ai spus "da" fiindcă era un băiat din sat cu casa lui și era destul de înstărit și vedeai prima dată rochia de mireasă... cred că mi-ai spune "eu mi-am trăit viața pentru tine și sunt cea mai fericită să te văd pe tine împlinită". Cu drag, nepoata ta, cu care probabil n-o să mai vorbești niciodată.
Gata, mulțumesc.
***
PERFORMER 4: El e Iulian.
BUNICA LUI 4: Ioi, dar ce înalt ești, să nu dai cu capul de tocul ușii! Lipește-ți mustața, vezi că o să cadă.
IUBITUL LUI 4: Săru-mâna!
BUNICA LUI 4: Dar nu ți-e cald, băiete, cu geaca aia pe tine?
BUNICUL LUI 4: Numai azi nu-i mâine și ne trezim intrați în luna iulie!
IUBITUL LUI 4: E ok, mi-e puțin frig!
BUNICA LUI 4: E caniculă, mamă.
BUNICUL LUI 4: Dă-o-ncoace la tataie să ți-o pună în cuier!
IUBITUL LUI 4: Nu, serios, nu vă deranjați!
PERFORMER 4: Lasă-l, buni.
BUNICA LUI 4: Insist.
IUBITUL LUI 4:...
BUNICA LUI 4: Maică, dar ce e cu mâzgălelile alea pe brațe! Asta e păcat de la Dumnezeu, băiete!
PERFORMER 4: Bunica!
BUNICA LUI 4: Tu ai văzut? Vaiii!
BUNICUL LUI 4: Păcat de tine că ești băiat frumos, înalt, zdravăn!
PERFORMER 4: Băi, vă rog!
BUNICUL LUI 4: Ce simbolizează?
IUBITUL LUI 4: Sunt niște...
BUNICA LUI 4: Ce și-a desenat lighioanele alea pe brațe?
BUNICUL LUI 4: Și ce e scrisul ăla?
BUNICA LUI 4: A uitat cum îl cheamă și și-a scris pe braț să nu uite!?
BUNICUL LUI 4: Hai, tată, că sunteți tineri, e păcat de voi!
IUBITUL LUI 4: Sunt niște tatuaje mai vechi...
BUNICUL LUI 4: Cum adică mai vechi? Când le-ai făcut? La grădiniță?
BUNICA LUI 4: Nici în coșmar nu m-aș uita la șopârla aia...
PERFORMER 4: Gata!
BUNICA LUI 4: Eee, da ce s-a supărat, bre!
PERFORMER 4: Hai să mâncăm. Mi-e foame.
BUNICA LUI 4: Am făcut o friptură de te lingi pe...
PERFORMER 4: Hai, pe bune?
BUNICUL LUI 4: Bunică-ta a făcut vițica asta de ți se topește-n gură. E așa moale, e cotlet, da zici că-i creier pane!
PERFORMER 4: Da ți-am zis că...
BUNICA LUI 4: O zi întreagă am stat la ea.
BUNICUL LUI 4: Mai avem și mici și muștar.
IUBITUL LUI 4: Sună foarte bine dar să știți că mie nu îmi e așa foa...
PERFORMER 4: Ți-am zis că nu mâncăm carne!
BUNICUL LUI 4: Da nu mai e post.
PERFORMER 4: Bunica!
BUNICUL LUI 4: Eee, asta-i bună! Păi și atunci ce mâncați dragă dacă nu carne?
BUNICUL LUI 4: Fără carne nu se poate!
PERFORMER 4: N-ai făcut și tu o salată ceva?
BUNICA LUI 4: Păi ia mergeți și rupeți o frunză din copac și dați la mestecat.
BUNICUL LUI 4: Hai, Marcelo, lasă-i.
BUNICA LUI 4: Auzi, da cum ziceai că-ți zice ție, flăcău?
IUBITUL LUI 4: Iulian.
BUNICA LUI 4: Ia zi, ce gânduri ai cu nepoata mea?
PERFORMER 4: Bunico!
BUNICA LUI 4: Vrei s-o ții în casă să-i dai numai salată?
IUBITUL LUI 4: Îmi place foarte mult de Alexandra, dar suntem de abia la început și vrem să o luăm ușor!
BUNICUL LUI 4: Pe vremea mea, cum te țineai de mână, cum gata și nunta!
BUNICA LUI 4: E, lumea era mai serioasă, Costache.
BUNICUL LUI 4: Cam indecis te văd, flăcău.
PERFORMER 4: Stop!
BUNICA LUI 4: Lasă, tinere, că nu rămâne balta fără pești! Nepoata mea e frumoasă, e deșteaptă, găsește ea sigur o partidă! Poate că-i mai bine așa, fără complicații. Sunteți tineri, mai faceți și greșeli până vă dați seama ce e bine și ce e rău!
IUBITUL LUI 4: Aa, nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să par indecis. Sunt destul de sigur de Alexandra. Doar că sunt și vremurile astea.
BUNICA LUI 4: Ce e cu nostalgia asta tremurată?
BUNICUL LUI 4: Dați în depresie. Păi vorba aia, noi la bătrânețe nu suntem cu depresii, apăi voi!
PERFORMER 4: Mă faceți să-mi pară rău că vi l-am adus, pe bune!
BUNICA LUI 4: Hai, mamă, că exagerezi! Aveam și noi un dialog mai... liber!
BUNICUL LUI 4: Ești băiat frumos, totuși.
BUNICA LUI 4: Sigur își găsește el pe cineva!
BUNICUL LUI 4: N-auzi că se iubesc?
BUNICA LUI 4: Când a zis asta? O iubești, bre?
PERFORMER 4: Te rog, bunica...
BUNICA LUI 4: Da am pus și eu o întrebare!
PERFORMER 4: Suntem foarte la-nceput...
IUBITUL LUI 4: Da, o iubesc.
PERFORMER 4: Pe bune?
IUBITUL LUI 4: Da. Chiar da. Chiar foarte mult.
BUNICA LUI 4: Îmi place de el, e băiat serios! Du-te, Costache, și fă o salată la copii.
BUNICUL LUI 4: Acuma am zburat.
IUBITUL LUI 4: Sărut-mâna dar chiar nu trebuie să vă deranjați!
BUNICA LUI 4: Te rog, spune-mi buni, păpușel!
***
Același exercițiu ca la început unde își dau unul altuia cana cu apă, numai că acum în loc de cană e un baston de bătrân.
PERFORMER 7: În poza asta sunt într-o sală de cinema. Rochie albastră. Nuanță roială. Să pară că sunt o tipă foarte importantă. Sunt recunoscută în cinematografia românească drept o regizoare care a avut un film... două filme importante. Chiar dacă acum, când fac spectacolul ăsta, m-am vopsit blondă spre alb că-mi place nuanța asta, în poza de la bătrânețe am părul așa fără să mă vopsesc. Nu sunt machiată pentru că nu am nevoie. Sunt bine întreținută, nu am avut o viață grea, n-am băut atâta. Am unghiile făcute, sunt up to date. Din anii... 2000... 2060? 2070? 2070. În poza asta se vede c-am ajuns unde vreau.
Sunt o femeie sofisticată și gândul că o să mă mănânce viermii mă fac să vreau să fiu încinerată. Știu că-n Spania se poate să crească un pom din corpul meu. Dar nici pomul nu vreau să se hrănească din mine...
COR (repetă): Hrănească din mine...
PERFORMER 7:... nu vreau să-mi imaginez că din sucul meu... sânge, transpirație, crește un copac. Așa că vreau să fiu incinerată. Vreau să fiu incinerată și că numele meu de familie e Cenușă. N-o să-mi schimb numele pentru niciun băiat. Mereu, toată familia mea mi-a spus că numele de Cenușă se va termina cu mine, că sunt femeie. E, na, l-am păstrat.
***
PERFORMER 1: În poza asta sunt eu bătrână. Eram în grădină și fix atunci terminai de udat florile. În poză am 67. Cred. Câteodată mai uit câți ani am. În poză stau la geam și fumez o țigară, de la 15 ani nu m-am mai lăsat. Surprinzător, o duc bine! Nu mi-au murit plămânii.
COR (repetă): Nu mi-au murit plămânii...
PERFORMER 1: Sunt sănătoasă. Și totuși mă uit la poza asta și-mi dau seama că mi s-a lăsat pielea și-arăt... bătrână. Nu am ales să mă căsătoresc. Într-adevăr mi-a rămas un băiat în minte. Dar el voia copii și eu nu voiam. La vârsta asta, prietenii mei să fie florile și câinii mei. Nu mă sperie c-o să mă duc la un moment dat, dacă aș simți că-mi vine ceasul m-aș duce în grădina din spate și aș muri între flori și m-aș ofili cum se-ofilesc și ele. Și dac-aș muri, tot m-aș simți tare singură.
***
PERFORMER 2: E o poză făcută de fiul meu cel mare. Eu cu soțul meu și cu cei 3 nepoți ai noștri. Suntem acasă.
COR (repetă): Suntem acasă.
PERFORMER 2: Într-una din numeroasele noastre case. Având o familie atât de numeroasă a trebuit să ne luăm mai multe case. Foarte multe. În diferite orașe. Să fim cât mai aproape de familie în caz că e nevoie de noi. Acasă nu e o locuință, acasă e familie, e locul unde e dragostea mea. Cei trei nepoți au undeva la 5-8 ani. Erau într-o roabă fiindcă casa unde ne aflam atunci are o grădină foarte mare unde cultivăm tot felul de legume. Un fel de mică oază de liniște a noastră.
***
PERFORMER 4: E o poză din 2074. Stau în apartamentul meu pe un fotoliu citind o carte.
COR (repetă): Apartamentul nostru.
PERFORMER 4: Chiar și la 66 de ani eu îmi păstrez pasiunea pentru literatură. Chiar dacă sunt pensionată nu o să uit niciodată anii în care am fost profesoară de literatură engleză. Mereu mi s-a spus că nu o să reușesc. Și-acum uite cine stă pensionată, în apartamentul ei, în fotoliu, citind o carte. Stau fericită în apartamentul meu din Brighton, în fotoliu, citind o carte. Locuiesc aici cu cele 3 pisici ale mele. Una portocalie, una neagră, și a treia e copilul lor. Mereu am vrut să fiu în apartamentul meu, în fotoliu, citind o carte cu pisicile mele. Nu am copii, nu i-am vrut niciodată, așa că acum stau în fotoliu, în apartamentul meu colorat, doar cu pisicile mele. Deși nu știu cât mai am din viață, sunt fericită în apartamentul meu viu colorat, în fotoliu, citind o carte, doar cu pisicile mele, așteptând.
***
PERFORMER 8: Par fericită în poza asta.
COR (repetă): Par fericită.
PERFORMER 8: Sunt cu copiii, stau în fața unui tort. Dar când mă uit la cifrele de pe tort mă gândesc numai la cât de bătrână sunt. Din nou schimbare de prefix, mereu mă sperie că de la 61 până la 69 rămân în aceiași categoria de vârstă, dar după 69 lucrurile se schimbă, devin mai bătrână, mai aproape de moarte. Nu mă înspăimântă așa tare moartea fiindcă am avut grijă să las în urmă copii frumoși care au la rândul lor copii care acum îmi fac viața mai frumoasă și care mă fac să mă simt nu chiar așa bătrână cum par în oglindă. E greu să fii bunică.
E frumos să ai nepoți și să vină la tine să-ți dea așa senzația că viața stă în loc, și că e așa ușor doar să te joci, să n-ai griji. Dar atunci când pleacă mă lovește singurătatea. Singurătatea nu e chiar cea mai frumoasă perioadă a vieții. E greu să stai singur. E foarte greu să-ți auzi doar vocea ta, să nu vezi nicio umbră prin casă decât pe a ta. Când ești bătrână e prea multă liniște. Au intrat zilele în sac. Aștept să-mi vină rândul. Aștept liniștită dar tot mi-e frică.
***
COR: Când ești bunică... și stai singură în iarbă, te gândești la faptul că nu mai e mult până când o să trebuiască să culeagă nepoții florile de la tine din curte, să ți le pună pe mormânt, nu e un gând plăcut, dar nici trist. Așa trebuie să fie.
***
La final videoclipuri cu bunicii actrițelor care dau sfaturi unor viitori bunici.