Păcănele (text integral)

Personaje:
LUIZA, patroana, 35 plus
DANA, singura cu experiență de agenție; 35 plus
ANA, visează să devină influencer-iță, 25 plus
CARINA, influencer-iță, 25 plus
OANA, mătușa Anei

I.
 
BrightSpark Advertising, mică agenție de publicitate startup. Luiza, directoarea agenției, împreună cu Dana și Ana, cele 2 angajate ale agenției, joacă reclama pe care vor să o propună operatorului de jocuri de noroc care le-a contractat, MegaWin. - vezi clipul campaniei din real-life:


Semnul / marchează momentul când fraza este întreruptă de replica personajului care o întrerupe. Dacă urmează text după, înseamnă că cele două fraze se suprapun.

În birou, Luiza, Dana și Ana.

LUIZA: Nu, e o idee tâmpită.
DANA: De ce, mă Luiza?
LUIZA: Sună ridicol și enervant - nu - nicicum o dăm nu-mi place.
DANA: Da' nu am încercat încă finalul, Luiza.
LUIZA: Ce-i aia Doamna Tocană - mă enervează, serios. (spre Ana) Tu ce zici?
ANA: Păi... acuma de plăcut nu-mi place-place...
DANA: Ești culmea - mai devreme jucai pe ea de zici că dădeai probă la Teatru și Film.
ANA: Păi mie-mi place să joc/
DANA: Joacă dragă la Insula Iubirii.
LUIZA: Da' de ce poezia asta? E aiurea.
DANA: Păi, am tot discutat - e o poezie feministă. MegaWin anunță că sponsorizează naționala de fotbal feminin/
LUIZA: Da, Dana, știu asta - doar eu am obținut campania asta.
DANA: Și fotbalistele se luptă cu multe stereotipii. Hai să mai încercăm odată!
ANA: Spune-mi Doamna Tocană, Ratatouille, Tocăniță, că-i românesc.
DANA: Da, Tocăniță e bun. Spune-mi Doamna spală-te, spune-mi Doamna Spală Rufele.
LUIZA: Spune-mi Doamna Șterge Geamul, Spune-mi Doamna Șterge Praful.
ANA: Spune-mi Doamna păi nu pot eu, de toate pot, Cum să nu pot.
DANA: Spune-mi Doamna Nu te uita, că-s goală. Chiar m-am îngrășat atât?
LUIZA: Asta cu goala nu cred că merge, hai să n-o băgăm.
ANA: Ba, și asta are sens, că o dată ce faci copii nu prea mai faci sex, te super-complexezi. Femeile își fac filme cu corpul lor, că se îngrașă și fac vergeturi și din chestii din astea.
LUIZA: Asta știu, am doi copii acasă, dar asta cu goliciunea - n-are niciun sens aici.
DANA: Ba e strong, să știi. Merge pe grijile astea despre care nu se vorbește că-i rușine. Io zic că-i o idee bună să asociem brandul cu abordarea asta de lucruri-care-nu-se-spun-cu-voce-tare.
ANA: Asta voiam și eu să zic, că o să empatizeze o grămadă de femei.
LUIZA: Da, îmi place da' n-are sens, sex și fotbal feminin.
ANA: Sex și pariuri! Pariați pe sexul frumos!
LUIZA: Nu, mă mai gândesc, haideți, mai departe.
DANA: Reluăm?
LUIZA: Da, hai!
ANA: Spune-mi Doamna Tocăniță.
DANA: Spune-mi Doamna Spală Rufele.
LUIZA: Spune-mi Doamna Șterge Praful.
ANA: Spune-mi Doamna Cum să nu pot.
LUIZA: Sărim peste Dana, bagă!
DANA: Spune-mi Doamna Nu știu, du-te la mama.
ANA: Spune-mi Doamna Zâmbitoare.
LUIZA: Spune mi Doamna Mergi la muncă, mergi acasă, mergi la muncă.
DANA: Spune-mi Doamna Oare o să mai am timp de mine?
LUIZA (o înțeapă): Spune-mi Doamna Asta-i viața!
DANA (îi răspunde la înțepătură): Spune-mi Doamna Bine că tu ești tu deșteaptă!
ANA: Spune-mi Doamna Nu mai rezist!
LUIZA: Unde eram: scoatem partea cu goliciunea și lăsăm complexele.
DANA: Deci să zic doar "Spune-mi Doamna Chiar m-am îngrășat atât"?
LUIZA: Da. Că așa e, e puternică asta - și legăm empowerment-ul și feminismul de brand.
ANA: Boss-bitch gen.
DANA: Altă abordare avem acum. Haideți să ne păstrăm focusul. Mi se pare că mergem un pic în altă direcție, "MegaWin susține naționala de fotbal feminin", femeile nu-s doar funcții casnice.
LUIZA: Ok ok. Deci: creăm empatie, creăm momentum, femeile nu mai vor să stea la cratiță/
DANA: E bună critica asta vizavi de munca domestică. Fix asta credea și fostul meu soț: dacă nu "ții casa" nu ești femeie. El căuta o menajeră, nu o parteneră.
ANA: Să-i vezi și p-ăștia cu care ies eu! Ai zice că Gen Z îs mai deschiși la minte da' jur, sunt horror, numai Andrew Tate au în cap.
LUIZA: Tot mamele-i cresc așa. Să fie centru' universului, cocoloșiți/
DANA: Să mai lăsăm totuși mamele - tații ce fac? Io-s mamă singură și nu-i chiar ușor să crești un copil și să-l educi să fie un om mai bun. Amândoi părinții sunt responsabili. Ok? Ce, doar eu l-am făcut? Du-l la școală, ia-l de la școală, fă-i de mâncare.
LUIZA: Păi și ce, Mihai nu...?
DANA: Zero. Cică s-o mai trimit în vacanță la el în Anglia dacă vreau. Da' el n-ar plăti, n-ar veni să mi-o mai ia de pe cap, nici pensie alimentară și acum tot eu sunt de vină că nu fac educație. Mi-a turnat un copil și a plecat cu aia în Anglia. Hai că m-am și enervat.
LUIZA: Bun, hai să revenim: empatie pe munca domestică, apoi cu complexele fizice, emoție, crește emotivitatea apoi pac! Le dăm cu empowerment-ul în cap. Și la final venim cu MegaWin. Creăm, zi să-i zic, o... o...
DANA: Conexiune emoțională!
LUIZA: Asta e! MegaWin împuternicește femeile!
ANA: Da' m-am gândit acum la o chestie.
DANA: Ea se gândea la o chestie. Ia zi, Anuța.
ANA: Dacă și-o iau bărbații nasol?
DANA: Și-o iau bărbații nasol? Micuții, drăguții.
LUIZA: Nu, nu, las-o să zică.
ANA: Păi fotbalul e cam domeniul lor, și acuma începem noi cu fotbalul feminin/
DANA: Păi asta e ideea, nu, MegaWin încearcă să câștige publicul feminin. Vrea femei la jocuri. Nu ne concentrăm pe bărbați. Dă-i în sânge de bărbații.
ANA: Da, dar bărbații îs clienții lor principali - dacă încep ăștia să se simtă prost și boicotează campania, MegaWin își ia megacancel. Vrem asta pentru client?
DANA: Înțeleg ce zici cu egourile fragile, din experiență chiar. But that's not the point. Și n-o să zicem că fotbalul feminin e mai șmecher decât ăla masculin. Oricum nu-i adevărat, deci/
ANA: Da' e mișto că tu ai deja în minte care gen e mai tare gen.
DANA: Nu-mi pune vorbe în gură!
ANA: Nu da' ideea e că trebuie să credem în ceea ce predicăm, nu?
DANA: Da, că eu cred în păcănele de mor. Sunt fiartă pe păcănele.
LUIZA: Dar care e problema cu jocurile de noroc? Le zici păcănele, deja le dai un aer din ăsta low.
DANA (răspunde Luizei): Apăi nici nu au așa, un aer foarte rafinat. Dar asta e treaba noastră ca agenție, nu? Să-l rafinăm.
LUIZA: Da, dar ideea e să și credem în ce facem. Trebuie să fim una cu clientul, cu clientul clientului, să-i simțim valorile. Că altfel cum le dăm noi mai departe?
DANA: Hai mă Luiza, crede-mă că am lucrat peste 7 ani în agenție, nu e realist să iei de pe bune toate porcăriile în care cred clienții tăi. Eu știu că ai făcut singură startup-ul asta și acum crezi că tot ce zboară se mănâncă dar/
LUIZA: E un startup de femei. Asta e empowering, nu? E curajos. Nu suntem așa de departe de valorile clientului.
DANA: În primul rând să nu confundăm valorile clientului cu ce vrea să arate clientul că-s valorile lui.
LUIZA: Pentru mine e totuna. Nu suntem aici să batem câmpii, să facem teorie. Suntem aici să punem în practică. Cât de bine se poate.
DANA: Așa e, exact asta încercam eu să/
LUIZA: Și în primul rând: fiecare dintre noi trei e responsabilă de succesul agenției. Un câștig mare cu un client mare poate să ne salveze sau dac-o dăm în bară, poa' să ne ducă dracu'.
DANA: Io asta zic, că putem face treabă bună și fără să credem neapărat în client.
LUIZA: Bine, hai zi, ce idei ai?
DANA: Păi ne-ntoarcem la brief. Mereu pornim de la brief-ul clientului: "Mai multe câștiguri pentru fete a fost creată pentru a acomoda noile trenduri, femeile pariază din ce în ce mai des, femeile ocupă în acest moment în societate un loc important, femeile sunt mai mult decât gospodine, sunt puternice, sunt femei de afaceri, depășind barierele." Ce-nseamnă "câștiguri"?
LUIZA: Bani!
DANA: Bun, dar dincolo de/
ANA: Femeia joacă la păcănele și câștigă.
DANA: Da, e bine, nu zici tu rău. E cu dublu sens. Pe de-o parte, MegaWin dă bani femeilor din fotbal, deci uite ce/ă
LUIZA: Empowering sunt.
DANA: ... Da, deschizători de drum și așa - toată lumea bagă bani în fotbalul masculin, nimeni în cel feminin. Deci uite ce progresiști sunt MegaWin.
LUIZA: Bun, bun!
DANA: Și al doilea sens e că femeia are de câștigat dacă joacă. Asta trebuie să arătăm.
ANA: Mai e și chestia aia cu "noile trenduri".
DANA: O fi așa, chiar să fie în trenduri?
ANA: Păi poate. Mătușa mea pariază, spre exemplu.
DANA: Nu, nu, nu. Poate mătușa ta pariază, da' nu contează, pe noi ne interesează femeile în general, mătușa-i o excepție. Scopul campaniei e să câștige un nou public, femeile. Juma' din populația României la care nu ajunge mesajul. Dar e bine să se creadă că astea-s trendurile. Că nu-i așa, dacă ceva e pe trending, vreți repede și voi.
ANA: Voi cine?
DANA: Păi io sigur nu.
ANA: Tu ești din altă generație.
DANA: Slavă Domnului.
LUIZA: Păi am face bine să fim în trending cu reclama asta.
DANA: O să fim. Da' observi cum le asociază? "Femeile pariază" cu "femei puternice". Trece imediat de la una la alta, ca și cum ar fi legate. Deși nu sunt. Asta-i treaba noastră - să pară că sunt. Joci, deci ești femeie puternică. Femeile de afaceri joacă, deci joacă și tu.
LUIZA: Bine bine, idei, filosofie, da' hai să vedem cum facem reclama asta.
ANA: Așa e, să mai și muncim.
DANA: Păi așa se muncește în agenție, tu ce credeai?
ANA: Idee: să-nceapă atunci cu fotbalistele care spală Rufele etcetera?
DANA: Previzibil.
LUIZA: Ia hai să vă văd.
ANA: Ce, că mimăm că facem treabă?
LUIZA: Da, nu asta ai propus? Faceți voi și io văd cum arată.
ANA: Ok...

Cele trei trec iar în față, spun textul și mimează acțiunile.

ANA: Spune-mi Doamna Tocăniță.
DANA: Spune-mi Doamna Spală Rufele.
DANA: Spune-mi Doamna Șterge Praful.
ANA: Spune-mi Doamna Cum să nu pot?
DANA: Spune-mi Doamna Chiar m-am îngrășat atât?
ANA: Spune-mi Doamna Zâmbitoare.
ANA: Spune-mi Doamna Mergi la muncă, mergi acasă, mergi la muncă.
DANA: Spune-mi Doamna Oare o să mai am timp de mine?
ANA: Spune-mi Doamna Nu mai rezist.
LUIZA: Nu merge.
DANA: Hai că unele au fost bune, trebuie să alegem.
ANA: Și dacă sunt îmbrăcate în gospodine și apoi ies pe teren și-și scot hainele alea și rămân în uniformă?
LUIZA: Tot previzibil.
DANA: Dacă superputerea lor e fotbalul, atunci poate ar trebui să le prezentăm de la început în uniforme.
ANA: Asta am zis și eu de la început.
DANA: Gura!
ANA: Nu, gen, și supereroii au uniforme.
LUIZA: Da, și apar empowered de la început. Și textu' e în contrast cu femeile astea puternice și capabile. Foarte bun. Deci sunt de la început sportive.
ANA: În uniformă.
DANA: Poate în vestiar.
ANA: Și sunt intrigate de replicile astea sexiste.
LUIZA: Buun.
DANA: Și se îmbărbătează între ele, se schimbă acolo în vestiar.
ANA: Una e în centru, celelalte îi țin spatele.
DANA: Bun, acum un brand logo placement, "susține naționala de fotbal feminin".
LUIZA: Acum climax, ies în stadion, joc cu mingea, aleargă, aleargă, sunt empowered, poate în nocturnă, e mai strong vizual, sunet de galerie, poate fac hora aia de stau aplecate în cerc.
ANA: Super! Și le filmăm de jos în sus, din mijlocu' horei.
DANA: Mai bine băgăm acum logo-ul, când sunt ele pe val, peste sunetul de galerie/
LUIZA: Asociere de brand, perfect! Și acum resolution, intrați cu replicile!

Fetele trec iar în poziții.

ANA: Spune-mi Doamna Atacant.
DANA: Spune-mi Doamna Portar.
ANA: Spune-mi Doamna Fundaș.
DANA: Spune-mi Doamna Mijlocaș.
LUIZA: Muzică, strigăte, strigă și fetele, și galeria.
DANA: Băgăm semnul de 18+.
LUIZA: Neapărat. Ăla stă de la început.
ANA: Și Joacă responsabil.
DANA: Băgăm Mai multe câștiguri pentru fete și gata! Avem spotul!

II.
 
În birou, altă zi.

LUIZA: Fetelor... M-a sunat Horațiu.
ANA: Așa...
LUIZA: Șiii... Jackpot! M-au a-do-rat! Cică am gândire de câștigătoare. Dau niște telefoane, intrăm în producție și lansăm! Dacă îmi iese bine ăsta e doar începutul! Ne-am scos cu ăștia, încă niște campanii de la ei și în câteva luni intrăm pe profit! Vă prelungesc contractele, intrăm pe creștere într-un an, un an și ceva, și-n max doi ani mai angajez niște oameni. Dana, știi ce zic?
DANA: Da, cum să nu știu: mai mulți oameni, mai mulți bani.
LUIZA: Mai mulți oameni, înc-un leader.
DANA: A!
LUIZA: Păi și cine să fie? Normal că tu Dana. Ești bună, ești loială, ești ambițioasă. Doar cu tine am început. Cum eram, măi, noi două la început? Fără tine chiar nu reușeam. Ești singura care a mai lucrat ani de zile în agenție, ai adus o grămadă de know-how.
DANA: O, Luiza.
LUIZA: O să fie fix ce trebuie, draga mea. Pentru că meriți. O! Și mai mult, fetelor, am încă o motivație pentru voi.
ANA: O, da?
LUIZA: O da, Ana, o, da. Dacă iese campania, de cum ne intră banii - pac, bonus!
ANA: A.. apropo. (O ia oarecum deoparte pe Luiza) Știi că-ți ziceam că s-a mutat maică-mea la garsonieră și mi-a dat niște bănuți să am un avans să-mi iau și eu una?
LUIZA: O garsonieră?
ANA: Da, clar, nici nu visez altceva. Da-s puțini bani, în Craiova unde e ea, apartamentele-s mult mai ieftine - nu-mi ajung de avans pentru un credit. Și voiam să te rog să-mi dai poate un avans din salariu, sau acuma dacă tot zici de bonus, poate un avans din bonus? Că am găsit ceva ok în Mărăști și dacă nu dau avansul cât de repede, sigur se ia.
LUIZA: Cât ți-ar trebui?
ANA: Vreo 10 mii?
LUIZA: De lei?
ANA: Nu, de euro.
ANA: Vreau ipotecar, nu Prima Casă.
DANA: Vrea ipotecar, mă.
LUIZA: Da, înțeleg, iubita, și eu la primul apartament am tras, m-am chinuit. Știu cum e la început de drum. Inițial stăteam la soacra-mea cu Radu, mai aveam și doi câini și o pisică... Păi Ana momentan nu prea am de unde, știi și tu cum suntem, puțini clienți, fără cash flow, momentan încercăm să ne menținem pe linia de plutire. Dar uite, dacă tragem campania și vedem o reacție bună de la ei, promit că ești prima care primește bonus. Ok?
ANA: Ok!
DANA (tușește): Am o pojghiță pe gât.
LUIZA: Și tu ești prima.

III.
 
Altă zi, în agenție. Citind de pe telefon:

LUIZA: "Reclama asta e motivul pentru care mă gândesc serios să renunț la abonamentul TV."
DANA: "Spune-mi Doamna Fă-mi un sandwich."
LUIZA: "Bă scoateți naiba reclama asta de pe TV. Nu te poți uita la un meci de fotbal că o bagă de o mie de ori. Mă gândesc serios să mă uit doar la rezumate, că efectiv nu mai poți."
DANA: "Ce-i fă asta?"
ANA: E chiar așa nasol?
LUIZA: E foarte nasol. O s-o scoată de la TV.
DANA: "Mergi la muncă, mergi acasă, marș de-aici!"
LUIZA: Cică cum de n-am anticipat și n-am luat în calcul sexismul publicului?
DANA: Pe bune?
LUIZA: Că ei ne plătesc să facem market research - (Danei) ai făcut market research? - și se așteaptă să avem insight-uri despre publicul țintă.
ANA: "Gagică-mea n-a mai văzut o floare de la mine de anul trecut, pariurile sunt o prioritate. Dacă dă gol Sporting, iau buchet la fată. Dacă nu, îmi pune două flori pe piept."
DANA: "Îmi spune careva vă rog cât e scorul, că nu văd de lacrimi."
LUIZA: Oprește-te!
DANA: E chiar rău, n-avem niciunul pozitiv.
ANA: Io nu știu de ce le pasă așa de mult de comentariile de pe YouTube. Tot timpul o să ai hateri.
LUIZA: Nu-s doar comentariile de pe YouTube, n-au avut niciun răspuns pozitiv. Și ei au anunțat că bagă o grămadă de bani în naționala feminină ca să-și facă lansarea pe piața feminină.
DANA: Poate ar fi trebuit să vorbească cu noi de la început, să le facem o analiză SWOT, să vedem cum poziționăm brand-ul/
LUIZA: Da, pentru că uite cât de bine ne-am descurcat cu ce ne-au dat! Eu v-am zis că e o idee tâmpită!
ANA: "La cât am băgat în ruletă, mi-a mâncat inima și sufletu... e periculoasă, încerc să mă las de 9 ani/"
LUIZA: Ana!
ANA: Scuze, am intrat și io acum să văd.
LUIZA: Nu mai ai ce să vezi! Numai misogini care n-au înțeles mesajul. Au scos spotul, au zis că ne mai dau o șansă și să folosim din același buget și că am face bine să venim cu o campanie câștigătoare!

IV.
 
Altă zi. În agenție, Luiza, Dana, Ana și influencer-ița Carina.

CARINA: O să apară și la mine pe canal, și pe canalul MegaWin.
LUIZA: Tu câți subscriberi ai?
CARINA: Pe YouTube 38.000, pe Insta am 443.000 de follow-eri.
ANA: Wow! Ce tare ești! Să știi că și io te urmăresc.
LUIZA (Carinei): Perfect, o să aibă reach.
CARINA: Pe TikTok nu cred c-o să pun, poate doar dacă ies bucăți foarte fun. Da' nu cred că vreau să-mi asociez contul cu asta.
LUIZA: Nu vrei să-ți asociezi contul cu MegaWin?
CARINA: Acolo am comunitatea mea de fete, nu... ele-s mai mult pe make-up, mă rog. Depinde.
LUIZA: Păi nu o să fii ambasadoarea MegaWin?
CARINA: Nici vorbă. Depinde. De ce deal-uri vin. Așa cum e acum, nu, e doar podcast-ul. Poate fac un stream, joc și mă machiez în același timp, am io niște idei da' depinde cu ce ofertă vin. Bun, n-am foarte mult timp azi.
LUIZA: Bine, păi hai să-ncepem. Eu am vorbit cu Horațiu și i-a plăcut ideea/
CARINA: Da, am vorbit și eu cu el. Io nu știu ce să zic, da' vă las pe voi.
LUIZA: Nu-ți place ideea de podcast?
CARINA: Nu știu ce să zic - e cam obosițică așa. Da' mă rog, i-am zis lui Horațiu că mă bag, simulăm și vedem ce iese.
LUIZA: Păi perfect. Dana, ne ajuți tu?
DANA: Da. Deci, premisa: e luna martie, luna femeilor, MegaWin vrea câștiguri pentru femei. O să fie așa: vine la tine prezentatoarea/
CARINA: Cine-i prezentatoarea?
DANA: Păi acum o simulăm cu Ana. Dar o să fie Maria Lazăr, prezintă un show de dimineață la TV.
CARINA: Sper că nu-i mai frumoasă ca mine.

Fetele râd.

DANA: Nici vorbă. Ok, deci vine la tine acasă, tu o primești, îți pune niște întrebări despre tine, apoi îți explică ce înseamnă comunitatea asta pe care vrem s-o formăm.
CARINA: Da, mi-a explicat Horațiu ce vrea, în mare. Pe feminism și din astea, nu? Eu nu prea-s cu chestiile astea da'/
DANA: Păi da/ da' îi punem o nuanță. Mergem pe comunitate, creăm o comunitate de femei jucătoare, MegaWin susține comunitățile de femei/
CARINA: A, bun, pe asta cu comunitatea-s ok, mă știu cu din astea, "fetele mele, împreună suntem mai puternice". Da, știu, am ditamai comunitatea.
DANA: M...da, ceva de genul ăsta, o comunitate de femei puternice.
CARINA: Păi... da, slabe nu vrea nimeni.
DANA: Vrem să asociem brandul cu Girl Power.
ANA: Boss-bitch.
CARINA: Da, nu știu, am înțeles... Măi, femeia jucătoare e aspirațională! Ea vrea să ajungă, ea vrea să devină. Și vrea și bani, că doar nu e proastă. Ce, crezi că doar bărbații vor bani?
DANA:... Este, dar/
CARINA: Nu, femeia nu e proastă./
DANA: dar nu asta e ideea pe care vrem să mergem acum.
CARINA: Da, io-am înțeles, mi-a zis Horațiu. Vreți cu "femei puternice, asumate, cu caractere puternice".
DANA: Da, "adevărate inspirații pentru cei din jur".
CARINA: Păi eu sunt o adevărată inspirație pentru cei din jur.
DANA: Păi de-asta ne-am și gândit la tine/
CARINA: Glumesc, glumesc. Bine, hai, deci vine la mine acasă/
DANA: Și trebuie să te-ntrebe chestii care să arate că ești o femeie independentă și puternică.
CARINA: Și aspirațională, io ce-ți zic?
DANA:... Da, din punctu' ăsta de vedere, da. Adică să aspire spre tine, să aspire să facă parte din comunitatea asta de femei jucătoare - da.
CARINA: Independente și pline de bani. S-a mai făcut. (Râd.) Bun, deci mă-ntreabă - io zic că-s printre primele creatoare de conținut, bla bla/
ANA: Ești o inspirație pentru o generație de creatoare/
CARINA: Am și brand de haine. Sunt șefă. Sunt puternică, alea alea - da, am înțeles. Vor și ele să fie ca mine.
DANA: Apoi mergem pe jocuri. Te întreabă dacă ai mai jucat vreodată.
CARINA: Băi io mă știu cu păcănelele că fostu' băga. Adică nu mă știu-știu, da' știu cu ce se mănâncă.
ANA: Juca?
CARINA: Adică băga, nu se juca! Io n-am fost niciodată de-acord cu asta. E o prostie. Mă rog, fiecare cu treaba lui, nu mă bag, nu judec, faci ce vrei - cu viața ta, cu banii tăi - da'... nu la mine-n casă, știi?
ANA: A, și tu știai?
CARINA: Păi normal că știam, că doar juca din banii noștri. Nu te gândi că juca doar din banii lui, că venea cu taxiu' acasă și lua de la mine. Io deja eram faimoasă - mă rog, nu faimoasă, da' deja aveam canal, comunitate, câștigam. Și ăsta venea acasă seara și lua de la mine. De mai multe ori pe seară, du-te-vino cu taxiu' înainte și-napoi la sala de jocuri. Păi ce-i asta? Ce-s io, sponsoru' tău? În loc să fii tu al meu? Îs bancomat? Nu că vreau io banii tăi, da' nici așa, e jenant pentru o femeie. Ne-am despărțit, nu, n-am mai stat.
ANA: Din cauza asta?
CARINA: Mă rog, avea el și alte defecte, da' cine n-are? Era băiat bun, sufletist - nu m-a înșelat niciodată - și asta-i o calitate rară, să știi. Da' io nu zic oricum în podcast că nu mă știu, bine? Că așa zicea Horațiu, să-mi explice fata aia cum se joacă, să arătăm că poți să-ți pui limite de pierdere și de rulaj și din astea, să se vadă clar că ei îs responsabili și din astea.
DANA: Bine, nu e neapărat/
CARINA: Io zic sincer. Că nu vreau să-mi iasă vorbe - cine știe, știi cum se află toate azi. Parcă văd că vine Faiar ăla și-mi bagă react. Mi-a mai făcut. Sau Pressone că vezi doamne, investigație - nu vreau să mă leg la cap cu din astea.
DANA: Nu, putem să arătăm jocul și fără să zici că/
CARINA: Zic că știu să joc da' că nu m-a prins.
DANA: Ok, nu zici că nu știi cu ce se mănâncă, da' nici că "nu te-a prins", că asta nu sună bine. Adică sună ca și cum e ceva care te leagă și nu mai poți să scapi.
CARINA: Păi și nu e?
DANA: Păi nu știu... dacă e, da' clar nu vrem să ne concentrăm pe asta în podcast.
CARINA: Da, mi-a zis Horațiu, "e distracție responsabilă". Da, bine, am înțeles.
DANA: Exact.
CARINA: O să zic de 100 de ori.
DANA: Nici chiar, las' că zice și gazda.
CARINA: Las' că io știu - îmi fac treaba. Știu să separ - ce e viață personală e personală, ce e muncă e muncă.
LUIZA: Ești profesionistă, bravo.
ANA: Am și io o mătușă care joacă, da' din când în când doar, ea n-are probleme.
CARINA: Mda. Bun, și mai ce? Că nu mai am timp, tre' să plec imediat, am o filmare.
DANA: Păi așa - îți arătăm jocul, setăm niște limite. Ne bucurăm, ne distrăm, arătăm că-i distractiv.
CARINA: Responsabil - da. Îmi arăt casa, ca să aibă la ce să aspire - e mișto la mine, e foarte frumos, o să vedeți.
DANA: Perfect. Și tot așa: când jucați, când comunitate. Te-ntreabă ce înseamnă pentru tine badass - îți trimit o listă cu întrebări și niște fraze cheie.
CARINA: Bine. Hai că vorbesc cu Horațiu și stabilim ceva, bine?

V.

Altă zi în agenție. Luiza, Ana și Dana.

LUIZA: E pe hold podcastul, m-a sunat Horațiu.
ANA: Aoleo.
LUIZA: Nu vrea asta să facă podcast cu noi - nu știu ce nu i-a convenit.
ANA: Nu i-a plăcut de noi?
LUIZA: Nu știu, că nu-mi dă detalii, e secretos. Cică revine el.
DANA: Asta-i bună, ei nu i-a convenit!
LUIZA: Las-o pe ea, e nasol că nu avem noi nimic.
ANA: Și gata, nu mai facem? E aiurea, mie-mi plăcea de ea.
DANA: Serios, am fost la aceeași întâlnire cu tine?
ANA: E forță femeia.
DANA: Forță, auzi.

Story-time Carina:

CARINA: Fetelor, nu sunt bine. Trebuie să vă zic - am zis mereu că o să fiu sinceră cu voi - cu bune, cu rele, nu doar când am succes și mi-e bine, și când cad și mi-e rău. Adevărul e că nuu... nu înțeleg ce se-ntâmplă. Adică acum înțeleg, că am fost la doctor, că am citit, că am vorbit cu lume - e super important să vorbești cu oamenii în momentele astea, nu te izola - fetelor, să nu vă izolați niciodată când suferiți - sunați pe cineva, ieșiți, vedeți-vă cu prietenii, cu oamenii care vă iubesc, nu suferiți singure, că e nasol de tot. Ascultați la mine, că-s pățită.
Nu știam de ce nu mă mai bucură nimic - fac reel-uri, muncesc, am filmări - nu mai pot, nimic nu mă mai bucură, de abia mă mai dau jos din pat - sunt vai! iar am filmare; o nu, iar tre' să ies, să fac schițele pentru haine; aoleo, iar tre' să dau un interviu. Chestii care mă bucurau, adică nu mă înțelegeți greșit. Viața mea, efectiv. Io trăiam pentru chestiile astea. Io trăiam - pentru urmăritorii mei, pentru business-urile mele. Munca era viața mea. Eram dependentă de muncă, fetelor, asta-i problema. Mă validam prin muncă. Munca eram eu. Asta e dependența - ai nevoie să muncești ca să uiți. Nu mai faci nimic decât muncă. Pân-am dat-o-n burnout - rău de tot. Fetelor, e real - io nu credeam până acum, ziceam că asta-i o scuză să nu muncești - nu, e real, e o boală - adică nu o boală, e o afecțiune psihică, e din cap. Așa că io o să mă protejez o vreme - sper să mă-nțelegeți și să fiți cu mine - cea mai tare comunitate, cei mai deștepți, cei mai fideli, cei mai asumați. Aveți grijă de voi și țineți minte - să nu luați în râs niciodată afecțiunile psihice.
DANA: Da, măi, sărăcuța, nasol rău de tot.
LUIZA: Io o-nțeleg, munca-i și viața mea.
ANA: Vai, ce nasol - da' ce fain că-i așa asumată și că vorbește despre chestiile astea.
LUIZA: Ajută, da.
DANA: Păi și gata, cade campania cu totu'?
ANA: Aoleo, sper că nu! Io mă bazam pe bonusu' ăla, tre' să-mi bag actele la credit cât de curând/
LUIZA: Nu mi-a zis clar Horațiu da' trebuie să venim cu o idee superbă ASAP. Ieri, dacă se poate.
ANA: Of da' chiar eram investită în asta cu podcastu'. Hai să luăm pe altcineva, hai să facem casting.
DANA: Da, că de casting îmi arde mie acum.
LUIZA: Facem noapte albă. Lucrăm tot weekendul. Nu plecăm de aici până nu ne iese campania.
DANA: Băi io nu pot, n-am cu cine s-o las pe fi-mea.
LUIZA: Asta-i bună, Dana, pe tine trebuie să te-nvăț cum se muncește în agenție?
DANA: Ce să fac mă Luiza, cu cine s-o las? Io n-am soț ca tine și nici un plan B.
ANA: Adu-o aici.
DANA: Tu ești...
LUIZA: Lasă-mă, Dana, că imediat nu mai am nici io. Tu cam cum crezi că-i viața mea de cuplu de când am deschis agenția? Crezi că mai stau cu ăia mici, cu Radu? Numai reproșuri și scandaluri, stai liniștită.
DANA: Păi io-nțeleg mă, da' fata nu poate să stea singură, e mică.
LUIZA: N-ai și tu pe nimeni, o prietenă, o bonă?
DANA: Tu știi cât mai e o bonă acuma?
LUIZA: N-o mai ai pe fata aia care venea la voi?
DANA: Nu mai vine. E în Anglia.
ANA: Păi nu e și Mihai în...

Dana îi aruncă o privire.

DANA: Când eram la corporație, îmi permiteam, da' acuma...
LUIZA: Iubita, toate facem compromisuri când vrem să ajungem undeva.
DANA: Da, știu.
LUIZA: Am discutat când ți-am propus să vii cu mine: "Măi, o să fie mai greu o vreme, n-o să pot să-ți plătesc același salariu, da' ai un viitor."
DANA: Știu, și mi-am asumat.
LUIZA: Acuma tragem tare da' să vezi și după, când reușim. Și pentru Mara o faci, să aibă și ea săraca un viitor. Dacă ne iese cu ăștia am prins pe Dumnezeu de picior, dracu'! că în rest numa' clienți mici. Nu intrăm pe profit cu ei nici în 5 ani! Și nici io n-am bani nelimitați, am făcut credite să deschid agenția asta. Imediat închid dacă nu intrăm pe profit, n-am cum. Băgăm tare acum, facem o campanie mișto - Dana, trei bone filipineze iei la fetiță - Ana îți iei garsoniera - toată lumea fericită! Haideți, haideți, haideți, vreau s-aud idei! Comand o pizza?

VI.

În fața unei săli de jocuri. Ana și mătușa ei, într-o pauză de țigară a Oanei.

ANA: Și mă gândii că poate poți mă ajuți tu, să mă inspiri. Că știu că joci de ani de zile, ești femeie. Zi-mi așa ce-ți place, ce te atrage, ce te inspiră.
OANA: Maică-ta ce mai face?
ANA: Acasă. Bântuie prin spitale, toată ziua.
OANA: Da' e bine?
ANA: Da, așa e ea. Nu mai vorbirăți?
OANA: Nu-mi mai răspunde la telefon.
ANA: Cum așa? Vă certarăți?
OANA: Nu ne certarăm. Ia, ce-ai acolo? (îi verifică machiajul)
ANA: Păi mă tot pune șefa să mă boiesc.
OANA: Îmi fu dor de tine, să știi - ce frumoasă ești. O dată cred că ne văzurăm de când terminași facultatea și te-ai mutat de la mine.
ANA: Da mă Oana, și mie îmi fu dor de tine, și și de Cezara. Cât are acum, deja/
OANA: 8 ani.
ANA: Îs foarte ocupată să știi, îmi pare rău.
OANA: Da' iubita, nu-i problemă, te cred. Ești tânără, ai și tu ale tale.
ANA: Da' încerc să vin la voi weekendul viitor, dacă e.
OANA: Da zi de tine! Cum o mai duci?
ANA: Știi că acuma lucrez cu niște fete în publicitate și m-a pus șefa să vin cu o idee. Trebuie să vin cu o ceva să ne scoată din rahat. Avem clientul ăsta megaimportant, MegaWin, îi știi?
OANA: Îi știu, cum să nu îi știu.
ANA: Dacă reușim, ne pune pe picioare agenția, o să am și io de avans să-mi iau o garsonieră. Găsii una super ok și acuma mă tot fute proprietarul, cică are mai multe oferte, nu mă mai așteaptă - mă sună - chiar nu-mi permit alta care să fie cât de cât ok. Sînt maghernițe toate, cad pe tine. Mai au și gândaci.
OANA: Da' maică-ta n-are gândaci?
ANA: Da' voi de ce nu mai vorbiți?
OANA: Că nu mai vrea ea. Da' ia zi, io cu ce să te-ajut? Eu nu pot să m-ajut nici pe mine.
ANA: Păi zi-mi cum ai ajuns tu să joci și cum începu să-ți placă.
OANA: Păi cum am ajuns? Aveam un obicei să ieșim cu colegele de la magazin vineri seara, după lucru. Mai bârfeam și noi clienții ăia mai enervanți, ne mai relaxam.
ANA: Unde, la păcănele vă relaxați?
OANA: Nu, Stai să-ți zic. Într-o seară ne-am lungit, am băut un pic mai mult și am zis: hai mă să mai mergem undeva, mai aveam chef să mai stăm, să ne mai distrăm. Toate cu copii acasă, cu muncă, îți dai seama. Era și târziu și nu mai era deschisă decât o sală de jocuri pe-acolo. Și ce-am zis noi, așa, un pic pilite - că ar fi foarte distractiv să bem ceva și acolo, în grota aia de bărbați.
ANA: Cum zice șefa, empowered.
OANA: Mă rog. Io n-am mai fost niciodată - era altă lume, pur și simplu. Nu e ceas înăuntru, nu mai simți cum trece timpul. Lumini, sunete. Culori. Parfum de vanilie cu pin. Draperii groase vișinii. Ca la teatru, foarte elegant. Ne-a dat ăia bere gratis, cappucino, foarte drăguți au fost.
ANA: Deci atmosferă.
OANA: Stăteam noi, ne hlizeam acolo. La un moment dat am zis hai să și jucăm, să vedem și noi despre ce e vorba. Ne așezăm la un scaun din ăla. Și pac, o cireașă, pac, un pepene, pac o lămâie. Ne-am hlizit noi ce ne-am hlizit da' nu m-a prins atuncea. Știi?
ANA: Și când te-a prins?
OANA: Odată m-am certat cu Victor rău de tot.
ANA: Da' de ce, de la ce vă luarăți?
OANA: Dracu' mai știe ce mai era și atunci, da' m-a scos rău din minți, am plecat d-acasă. Voiam să beau ceva și să mă relaxez, da' era târziu, mi-era urât să mă duc singură, n-aveam pe cine să sun, ce m-am gândit eu? Mă duc la sala de jocuri. Acolo nu se uită nimeni urât la tine c-ai ieșit femeie singură. Mă așezai la un scaun de-ăla, la aparat de-ăla și-am început să joc. Și-am câștigat. Bine de tot. Speciala. 7, 7, 7, curat, fără trifoi, fără nimic. Din prima. Nu mi-a venit să cred, uitai tot nervu', de tot necazu'. După două săptămâni veneam în fiecare zi. Știi cum te simți? Zici că te iubește Dumnezeu. Pe cuvântul meu. Îți dai seama, m-am gândit gata, nici nu mai merg la magazin, ce mai stau ca proasta în picioare toată ziua, să-mi rup spatele la marfă? Nu, vere, vin la sală și fac bani.
ANA: Păi și faci bani?
OANA: O vreme, da, am făcut. Am mai plătit din datorii, i-am făcut ochelari la aia mică. I-am și cumpărat și ghiozdan din ăla cu Peppa the Pig - era scump, i l-am luat și p-ăla. După aia am început să pierd. Puțin, mult, tot. Dar nu conta: îi fac io înapoi, îi fac io înapoi. Mai bag o mână și vine ea, Speciala! Dă aparatu', plătește aparatu', am jucat prea mult la el să nu dea, am jucat toată ziua, ceva tot tre' să dea înapoi! Tre' să dea înapoi, e în lege, ce naiba, am citit pe internet, tre' să dea 90% înapoi și ăsta n-a dat nimica toată ziua, trebuie să dea! O să dea mult la final! Nu mă lasă el la greu. Aparatu-i băiatu' meu, hai iubitule, bagă o rundă bonus, hai o dată, știu că ești băiat de treabă tu, hai frate ce-i cu fazele astea, așa iubitule, bravo, altfel vorbim, hai bagă Speciala, hai frate cât îți mai dau nu te mai saturi odată, nu te mai satură Dumnezeu, nu te mai satură, dracu' să te ia! Dar nu mă las. Eram gata-gata! Mai aveam puțin și câștigam. Și înainte să vii tu, eram gata-gata!
ANA: Și de unde știi că îți dă aparatul înapoi?
OANA: Știi pe dracu'. Nu știi. Nu dă înapoi. Să fim serioase. Nu-s făcute pentru asta. Da' ce e culmea e că știu, știu chestiile astea, "casa câștigă mereu", da' nu mai contează. Ești în transă. Știi cum e? Uiți tot, uiți de familie. De prieteni, de dușmani, de datorii, de tot. Nu mai simți. Pe moment, când ești acolo, nu mai simți. Ca să-nțelegi: e ca și cum ai o aventură cu aparatul, ca și cum ești îndrăgostită pe ascuns și-ți înșeli bărbatu'. Vrei să stai tot timpu' cu el, toată ziua, toată noaptea, te gândești tot timpu' la el, de-abia aștepți să scapi ca să mergi la el să joci. Și noaptea, în pat cu Victor auzeam doar clinchete, glin-glin-glin-glin, nu se oprea niciodată!
ANA: Tușă Oana...
OANA: M-am apucat și am scris facturi fictive, am scos bani din casă, am furat la cântar. Umblam la prețuri la produse. Devii foarte creativă. Am împrumutat tot ce-am putut să împrumut. De la toți cunoscuții. Am patru IFN-uri pe nevoi medicale. Că dacă ai nu știu câte datorii la bancă, nu mai au voie nici ăia să te împrumute - ei știu, și-ți fac pe nevoi medicale. Am băgat la amanet telefonu' de 6 ori în aceeași zi. Am furat de la Victor.
ANA: Dar tu nu poți să-ți pui limită? Că online poți să-ți setezi o limită de rulaj zilnică, de pierdere?
OANA: Ce face, mă? Ce să-mi setez, vere, eu nu știam cum să fac să joc mai mult, crezi că-mi tăiam singură craca? Astea-s tâmpenii - lor le e clar - pune tu un jucător să-și pună singur limite. Păi, dacă ești alcoolic îți pui singur limite, doar un pahar și gata, azi nu cad sub masă? În venă-ți bagi doar o doză, și dup-aia gata, te oprești, îți pui costumu' și te duci la muncă? Am încercat io și din astea - cum zic ei, cică să te pui singur pe lista neagră la cazino - să îmi pună interdicție. Vrăjeală. Peste două zile veneam și le ziceam că gata, mă simt mai bine, nu mai am probleme și mă lăsau imediat, bine ați venit doamna Oana.
ANA: Păi și Victor n-a încercat să te ajute?
OANA: Victor? Cu ce să mă ajute? Știi ce-a făcut Victor? A plecat. Știi cum m-am simțit? Știi cum? Ușurată. În sfârșit nu trebuia să mă mai ascund. Să mă mai simt vinovată, să mai avem scandaluri. Mi se acrise de certuri, de acuze, nu mai suportam să se uite la mine ca la ultimul om. Puteam să plec liniștită la iubitul meu, aparatul - și să joc. Chiar în seara aia, când a plecat, m-am îmbrăcat, dau să ies, doar că nu mai aveam bani, deloc. Așa că ce-am făcut? Am intrat în camera la aia mică, și avea pe masă pușculița. Am luat-o, am pășit încet-încet, când... "Mama?" Am tresărit, căcat, scap pușculița, cade pe jos, se sparge și-mprăștie o droaie de monede pe podea, se rostogolesc toate. Și acolo, în întuneric, mă aplec și m-apuc disperată să strâng monedele. De 50 de bani, de 10 bani. Și fata mea de 8 ani vine lângă mine, se așază pe podea și începe să m-ajute să strâng. Și-mi dă mânuțe-mânuțe de monede. Mi s-a rupt filmu', n-am mai putut, am plecat, m-am dus în mașină și mă uitam în gol. În morții ei de viață și de tot! (pauză scurtă) Aud portiera, intră Cezara mea, în pijămăluțele ei, se așază pe scaunul din față, mă ia de mână și îmi umple mâna de monede.
ANA: Păi și ce-ai făcut?
OANA: I-am zis să meargă la culcare și-am plecat.

VII.

Brainstorming în agenție. Luiza și Dana se plimbă prin spațiu. Ana nu li se alătură, e deoparte, neliniștită.

LUIZA: FEMEI ȘI PĂCĂNELE!
DANA: Femeia la aparat!
LUIZA: Femei care vor bani! Ce-o atrage pe femeie?
DANA: Ce e distracție pentru o femeie?
ANA: Care distracție, despre ce vorbiți? Nu e distractiv deloc!

Luiza și Dana se opresc.

LUIZA: Cum adică nu e distractiv?
ANA: Adică am vorbit cu mătușa mea Oana. Era la casino, juca. A părăsit-o unchiu'-meu - eu nici nu știam - joacă întruna!
DANA: Vai de mine, Ana! Joacă mătușa? Mătușa la aparat. Îmi pare rău.
LUIZA: Păi acuma... Hai să-i luăm un psiholog! Nu poți să-ți bazezi teoriile pe o persoană. Unii se joacă de distracție, alții cad, și asta e.
ANA: Păi vorbim de mătușa mea acuma, nu "asta e"!
LUIZA: Ana, io înțeleg că ești supărată, eu zic să te liniștești.
DANA: Nu, că-i ok să vorbim și despre asta, cu cât înțelegem mai bine, cu atât devenim mai bune în ce facem.
ANA: Da' io nu prea mă mai simt inspirată să fiu mai bună - tu știi că mi-a cerut bani când am plecat?
DANA: Cine, mătușa?
ANA: Da! "Anuța, îmi lași și mie 50 de lei? Ca să am de țigări, nu de alta." Dar avea pachetul plin.
DANA: E o situație nasoală rău de tot, Ana, ce să zic. Nu ne dorim așa ceva pentru nimeni. Dar să știi că țigările nu sunt 50 de lei.
ANA: Nu e vorba de 50 de lei, a ajuns să fure, e supermegadependentă.
LUIZA: Nu ne dorim, clar. Dar câți oameni devin mă dependenți de la jocuri? O mână. Noi lucrăm pentru ceilalți, cei care vor doar să se distreze.
ANA: Da' crezi că mătușa mea a vrut să devină dependentă? Foarte mulți devin fără să-și dea seama, o știți și voi.
LUIZA: Unde ți-ai făcut research-ul, pe Dezastre-și-tragedii.ro?
ANA: Nu da' nici pe SoturiPeTocuri.ro!
DANA: Ana, nu putem să fim emoționale acum. Nu avem timp, dacă nu venim cu o idee bună cât bună ASAP, ăștia renunță la noi. Munca asta presupune sacrificii, fetiță.
LUIZA: Și oricum, fata mea, nu jocul în sine dă dependență. Poți să devii dependent de la orice.
ANA: Ba da! E vorba de dopamina aia care îți crește de câteva ori când apeși pe buton! Și sunetele alea, și luminile, și senzația aia că aproape ai câștigat, că erai gata-gata!
LUIZA: Gata, gata. Tu ai auzit că-s oameni dependenți și de cumpărături? Acuma ce facem, nu mai facem campanii nici pentru... cumpărături? Păi unde ajungem? Gata, putem să închidem șandramaua și gata, ne băgăm șomaju'.
DANA: Eu am lucrat pentru mulți clienți în agenție, și nu-mi place ce fac toți. E o muncă, e un job.
ANA: Da' una e să... te-ngrașe, și alta e să-ți pierzi familia!
LUIZA: Nu-ți pierzi familia de la jocuri, Ana, îți pierzi familia că ești iresponsabil!
ANA: Da' tu nu ziceai că ești gata să-ți pierzi familia că nu-i mai bagi deloc în seamă?
LUIZA: Ce-ai zis, mă? Ia mai zi odată!
ANA: Mai avem trei clienți care așteaptă campanii de la noi, ne sună. O să renunțe la noi dacă-i mai ignorăm mult. Și noi pierdem vremea doar cu păcăniștii!
LUIZA: Auzi, iubita, tu chiar vrei apartamentu' ăla?
DANA: Garsonieră în Mărăști!
LUIZA: Vrei să faci tot posibilul să-l obții? Sau vrei să stai toată viața într-o chirie amărâtă?
DANA: Cu gândaci.
LUIZA: Îți dorești jobu' ăsta - ai văzut ce-i afară? Ai văzut cum îs dați afară oamenii pe capete? Vrei asta și pentru tine? Eu zic că ar trebui să te mai gândești. Câți oameni nu și-ar dori oportunitatea asta? Tu crezi că oricine primește șansa asta de la ditamai operatorul de jocuri de noroc, care aruncă cu bani în stânga și-n dreapta? Dacă-ți dorești jobu' ăsta, eu zic să termini dracu' cu prostiile. Las-o pe mătușa ta, că ea știe mai bine ce face cu viața ei. E femeie adultă. Io zic tu să te gândești la viața ta, la apartamentul tău, la jobul tău și să mi-arăți că n-am luat o decizie proastă că ți-am dat o șansă. Că puteam să angajez orice altă fată, și te-am luat pe tine. Fără experiență, că mi s-a părut că ai zvâc, că ești motivată, că vrei să ajungi undeva. Ești cu noi sau ești împotriva noastră?
DANA: Zi, Anuța!

Ana nu zice nimic. După o vreme:

LUIZA: Bun. "MegaWin susține femeile care reușesc pe teritoriile bărbaților". Tagline. Feminist, empowering. Băgați!

VIII.

În agenție, în altă zi. Dana și Ana lucrează.

DANA (citește): Super, s-au retras și Plant Connect. Cică nu mai vor să stea după noi. Așa-s clienții mici, mereu fac cel mai mult zgomot. Ei îs centrul universului.

Intră Luiza.

LUIZA: Ce pizda mă-sii? Tocmai am vorbit cu Horațiu și era nervos ăsta că nu i-am trimis propunerea creativă.
DANA: Păi cum...?
ANA: S-a uitat pe mail?
LUIZA: Evident că s-a uitat! Doar nu mă suna fără să se uite!
DANA (Anei): Vizualurile le-ai trimis atașate? Poate erau prea mari.
ANA: Nu, pe Transfer le-am pus.

Ana verifică mailul.

LUIZA: Ce naiba, mă? Fumega ăsta, cică nu mai are răbdare cu noi - i-am zis că-l sun înapoi.
ANA: Uite aici: "Salut Horațiu, atașez propunerea creativă, care are la bază tagline-ul vostru, "MegaWin susține femeile care reușesc pe teritoriile' bla bla bla" - trimis marți, ora 12.22.
LUIZA: Ia. (citește din mailul Anei) "Campanie MegaWin susține femeile... trimis marți"... ce naiba? Horaț[email protected]. E Ștefancu, nu Ștefanu!
ANA: A.
LUIZA: Unde ai mai auzit tu de Ștefanu ca nume de familie?
ANA: Da' nici de Ștefancu n-am prea auzit.
LUIZA: Fetiță, tu ești razna? Ai trimis pe o adresă greșită?
ANA: Așa se pare.
DANA: Asta chiar e bună.
ANA: Îmi pare rău.
DANA: Trimite-l repede acuma.
LUIZA: Stai, nu. Era prea nervos ăsta, nu știu dacă-i bine să mergem la el cu o greșeală din asta de copii. Crede că suntem începătoarele începătoarelor.
DANA: Ei, acuma nu e/
LUIZA: Cum mă, să nu trimiți la timp c-ai scris o literă greșită?
DANA: Parcă-s trucurile mele din facultate, să mai câștig niște timp cu proiectele. (spre Ana) Auzi, da' tu n-ai observat?
ANA: Nu, cum era să observ?
DANA: Da' nu i-ai mai trimis nimic lui Horațiu până acum?
ANA: Ba, parcă da.
DANA: Parcă?
ANA:... da, i-am trimis și lui, sigur.
DANA: Păi și nu ți s-a salvat adresa?
ANA: N-am verificat.
DANA: Păi nu tre' să verifici nimic, îți apare acolo ca sugestie când tastezi.
ANA: A, ok. Păi, cred că n-am văzut.
LUIZA: Ana? Ești cam dubioasă. Mai ascunzi ceva?
ANA: Da' n-am ascuns nimic nici pân-acum.
LUIZA: Zi dacă mai e ceva, ca să știm să facem damage control. E super de căcat situația, da-i și mai nasol dacă ascunzi ceva.
ANA: Nu ascund nimic.
DANA: Auzi da' tu n-ai primit undeliverable după ce-ai trimis la adresa asta?
ANA: Păi nu.
DANA: Păi cum nu, că trebuia să primești. Că nu s-a dus nicăieri mailul.
ANA: Păi poate mai există vreun Horațiu Ștefanu în România.
DANA: Cu adresă de MegaWin?
ANA: A.
LUIZA: Deci ai primit sau n-ai primit?
ANA: Nu am primit.
LUIZA: Ana?

Liniște.

ANA: Ok, ok! Am trimis la adresa greșită intenționat pentru că n-am vrut să se trimită. Mi se pare odioasă campania asta și nu mai vreau să am deloc de-a face cu ea. Ne-au mai rămas doar doi clienți și noi îi ignorăm și ne pierdem vremea cu păcăniștii de parcă suntem în transă - ce s-a-ntâmplat cu noi?
LUIZA: Ai boicotat campania?
DANA: Ai boicotat?
ANA: E o mizerie de campanie.
LUIZA: Și ai decis tu s-o boicotezi. Ieși afară.

Liniște.

LUIZA: Adună-ți lucrurile și pleacă. Ești concediată.
DANA: Articolul 248, concediere disciplinară.

Ana iese. După o vreme:

LUIZA: Îi trimit eu propunerea lui Horațiu și-i explic.

IX.

În agenție, altă zi. Luiza și Dana se uită la un clip/story time de-al Carinei.

CARINA (în timp ce se machiază): Am fost la casino la MegaWin, fetelor - it slaps! N-o să vă vină să credeți cât e de tare. E super strălucitor totu', e colorat, e glam! Am primit și prosecco gratis. Și parfumul ăla, fetelor, vreau și eu să-l am în cameră! Ce mai, vreau să-l am pe mine! E un lemn de santal, și ceva pudrat, cocos, mosc - e cevaaa... Data viitoare îi întreb pe băieții ăia ce folosesc să-mi iau și eu. Apropo - cam snack băieții ăia, n-o să vă mint. Hot hot hot!
Și gata, nu vă mai țin în suspans - v-am promis că vă zic azi despre proiectul meu secret: Podcastul Lucky Ladies! Aniversăm luna femeii și creăm o comunitate a femeilor puternice, jucătoare care se distrează responsabil!
Stay tuned!
DANA: Vaca dracu'! Îi lăsăm să ne fure ideea așa?
LUIZA: Cică n-am brevetat noi ideea de podcast.
DANA: E exact ideea noastră, despre ce vorbim? Au plagiat! Ăsta e plagiat! Comunitatea de femei inspiraționale care joacă, facem atractiv jocu' prin ideea de comunitate etc etc.
LUIZA: Mda. Nu ne prea ne ajută să facem scandal acum.
DANA: Îi dăm în judecată.
LUIZA: Putem să-i dăm în judecată, da' nu câștigăm în fața lor. Sunt prea mari.
DANA: Deci gata?
LUIZA: Mai avem doar berea artizanală, da' plătesc prea puțin. Nu ne susținem.
DANA: Păi mai facem niște sales, mai dăm niște telefoane.
LUIZA: Durează până mai pică ceva - nu mai avem venit, nu mai am cum să te plătesc, nici pe mine, nici chiria... Iau o pauză, gata, închid cușcubeta și vedem ce-o mai veni pe viitor.
DANA: Ce-ai zis? Cum mă Luiza închizi? Eram gata-gata. Toată munca mea e o cușcubetă? M-ai luat din companie unde aveam salariu ok. Cum îți iei o pauză? Mă lași așa? Nu mă poți lăsa așa.
LUIZA: Te descurci! Caută și vei găsi. Așa se face.
DANA: Băi Luiza, tu te auzi? Păi ce să fac? Mă apuc la 36 de ani să aplic la joburi?! Sunt mamă singură. Iau fata și mergem la ai mei la țară? Mă lași așa cu ochii în soare?
LUIZA: Să-mi zici dacă nu ești ok, că te împrumut.
DANA: Mă împrumuți tu? (se apropie de ea, îi dă câteva palme)

Iese.

X.

Ana, singură.

ANA (citește): "Candidatul ideal: Experiență de cel puțin 3 ani în marketing; Capacitatea de a analiza seturi largi de date [...]". (pufnește) Incredibil. Adică ce, dacă io n-am peste 3 ani, mă iau doar ca intern? Nu-i nimic între astea două? Ceva gen, cu salariu? Ce să fac io ca intern? Cine-mi plătește chiria? Băi da' oamenii ăștia chiar nu se gândesc deloc? Pentru cine-s joburile astea? Pentru băiatu' lu' tata, cu BMW de la 18 ani? Ăla nu-ți stă-n joburi din astea nici să-l legi de birou. Fucking shit.
Și io ce fac acuma? Trebuie să-i trimit lui maică-mea de operație azi-mâine. De-abia am convins-o. Tre' să-mi plătesc și chiria. Am depus deja o tonă de CV-uri, nu m-a sunat nimeni. Bine, de-abia ai depus, Ana, de câteva zile, nu te panica. Ești culmea și tu! Poate nu mai vorbesc totuși singură - mă vede cineva, zice că-s nebună. Fucking shit.
M-aș angaja pe orice momentan. Nu fac fițe, asta e. E criză, lumea-i dată afară pe capete, e un moment foarte prost să te angajezi și să ai pretenții. Pot să fac și șaorma, nu-i problemă, nu-mi cade nasu' - o vreme până-și revine piața. Da' ce fac, că dup-aia rămân tot cu câteva luni de agenție în CV și tot nu mă ia nimeni.
Poate-mi fac canal. Mă apuc de vlogăreală, de influencereală. Oricum am vrut să fac asta mereu, poate ăsta-i momentu'. Un șut în cur, un pas înainte, sau cum era? "Viața unei lucrătoare la fast-food!"
Nu mai am 15 ani, ce dracu'!
Primește ceva pe telefon.
Mama. "Mi-am luat pijamaua asta pentru internare. Ce zici, merge sau mă fac de râs?" Hai, mă mamă!
Fuck. Ce să fac? O sun pe Luiza. (începe) Păi și ce fac, îi zic că de fapt am mințit-o, că nu era nicio garsonieră, că voiam banii pentru mama, o să mă creadă ultima mincinoasă!
Sun un cămătar. Ca mătușa Oana. Și ce-i zic? Alo, bună ziua, domnule cămătar? Oare aveți cumva să mă împrumutați cu 10.000 de euro? De unde îi dau înapoi? Îmi vând un rinichi! Pizda mă-sii! Nu pot să cred că astea sunt singurele mele opțiuni!
Da' dacă tot mi-a intrat ultimul salariu, ce-ar fi dacă încerc să joc? Bine, știu că-i o tâmpenie, da' nu-i ca și cum... o dată. Poate am norocu' începătorului. Și Oana zicea că a câștigat la început. Numai că n-a mai putut să se oprească, da'... io n-am problema asta. Și oricum la cât ghinion am avut în ultima vreme, ceva tot tre' să iasă pe plus - nu se poate să fie doar necazuri, necazuri. Tre' să fie undeva dreptate-n univers. Și dacă nu îmi fac eu singură norocul.
Bag puțin prima dată și dacă văd că pierd, mă opresc. Dacă merge, pun toți banii și dublez suma. Și asta-i tot! Am bănuții ăștia, țin la ei - nu-mi bat joc. (pauză) E o prostie? Păi dacă-mi dau seama că-i o prostie și nu iese, plec. Cât pot să pierd, 50 lei? Ce 50 de lei, nici n-ajung acolo. Trei pierderi consecutive, am plecat. Nu fac io tâmpenii. Dar și dacă îmi iese de trei ori, pun toți banii, dublez suma, iau banii și mă duc. Da' și dacă iese, nu-mi fac io agenția mea?

FINAL