gânduri de sfârșitul lumii a fost creat în cadrul Capsulelor Ideo Ideis (2024), ca parte din proiectul Exprimă ce ești. Ideo Ideis, proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
gânduri de sfârșitul lumii
Personaje:
Ana - Ștefi / Bianca - Alissia / Carmen - Laura / Erica - Natalia / Flavius - Hristo / Gabi - Denisa / Iris - Maria/ Jo - Silvia
Scena 1
Prima zi din clasa a IX-a. În clasă.
1
GÂND ANA: Sunt cea mai interesantă persoană din clasă.
GÂND ERICA: Sunt singura persoană ok din clasa asta.
GÂND CARMEN: Mi-e dor de colegii mei. Aici nu cunosc pe nimeni.
GÂND GABI: Logic că toți sunt niște ciudați...
GÂND JO: Abia aștept să îi cunosc pe toți! Sper să mă placă.
GÂND IRIS: Toată lumea arată normal, numai eu arăt ridicol.
GÂND FLAVIUS: De ce sunt singurul băiat din clasă?
GÂND BIANCA: Ok, cu ea aș putea să fiu prietenă... Și cu ea. Cu ea, nu mersi. Cu el da, cu el aș putea să mă căsătoresc.
ERICA: Hei. Stai cu cineva în bancă?
TOȚI: Nu.
2
ANA (Ericăi): Îmi place foarte mult cum te-ai machiat.
ERICA: Mersi.
ANA: Cât a durat să-ți faci toate astea? Eu n-aș putea să stau atâta în fiecare zi.
GÂND ERICA: Wow, nu ești deloc ca celelalte fete. Complexul de superioritate al fetei care nu știe să se machieze.
ERICA: Da, nu știu. Nici nu cred că ți-ar sta bine. Te prinde un look mai natural.
ANA: Da, less is more. Cel puțin pentru mine. Tu arăți foarte bine așa.
GÂND ANA: Zici că are 30 de ani. Sigur o să o placă băieții.
GÂND ERICA: Pe bune, destul. Dialogul ăsta l-au mai avut cinci generații de fete înaintea noastră. Hai să schimbăm puțin.
ERICA: Ce faci după? Vrei să ieșim la o cafea?
GÂND ANA: Nu beau cafea, dar...
ANA: Da.
GÂND IRIS: S-au găsit una pe alta.
GÂND GABI: Ce false...
3
CARMEN: Și... Tu cât ai luat la evaluarea națională?
GÂND CARMEN: Doamne. De ce am întrebat asta?
GÂND BIANCA: Nu am luat cât aș fi vrut. Și? Ce vrea să zică? Că sunt proastă?
BIANCA: Îți pasă de note?
GÂND CARMEN: Doar încercam să fac conversație...
CARMEN: Scuze dacă am zis ceva... Oricum, sigur n-ai luat așa puțin, că doar am intrat în aceeași clasă.
GÂND BIANCA: Mersi mult de încurajare. Da. Are senzația că sunt proastă.
BIANCA: Poate nici tu n-ai luat note așa bune.
CARMEN: 9,45 la matematică, 9,12 la -
GÂND CARMEN: E cam puțin, nu? E penibil să te lauzi cu o notă care nici măcar nu e așa bună...
BIANCA: Ok! Bravo ție!
GÂND CARMEN: Mai bine nu ziceam nimic. Acum nici nu pot să o mai întreb dacă vrea să stea în bancă cu mine.
GÂND BIANCA: De ce toată lumea crede că sunt proastă? Am muncit să intru în liceul ăsta.
4
GÂND GABI: Oare ăsta mă respectă? Știe că eu sunt șefa aici?
GABI: Ia zi, frate. Ai văzut vreo fată până acum?
FLAVIUS: Majoritatea din clasă sunt fete. Bănuiesc că mă întrebi dacă îmi place de cineva.
GÂND FLAVIUS: De ce am zis "cineva"? De ce n-am zis "una din ele"... Sper să nu creadă că sunt gay. Abia am scăpat de toate glumele alea. Și chiar nu cred că sunt!
GABI:... Deci? Răspunzi la întrebare?
GÂND FLAVIUS: Îmi place de Iris.
FLAVIUS: Nu știu cum o cheamă. Fata din prima bancă... Cum o cheamă?
GÂND GABI: Normal că îi plac astea frumoase.
GABI: Îți place de față de cal?
FLAVIUS: Mi se pare de treabă.
GÂND GABI: Nici n-o cunoști. Ești un superficial.
FLAVIUS: Și... ție îți place de cineva?
GÂND GABI: Ce discuție de femei.
GABI: Nu mi se pare nimic special. Eu m-am sărutat cu foarte mulți băieți până acum. Am alte pretenții.
5
GÂND ANA: Oamenii ăștia n-au nicio idee cine sunt eu, și nici nu-i interesează. Așa sunt oamenii. Fiecăruia îi pasă doar de el. Fiecare se percepe doar pe el.
GÂND FLAVIUS: Să mă bag în seamă? Nu, mulțumesc.
GÂND BIANCA: Am deja prieteni, n-am nevoie de alții. Oricum nu vor fi ca cei din generală. Îmi jur aici și acum că n-o să-mi fac niciun prieten timp de 4 ani.
GÂND IRIS: Eu sincer mă înțeleg mai bine cu băieții. Am doar prieteni băieți. Dar nu vreau să mă duc direct la ei, să nu-și facă alte idei. Nu sunt genul ăla.
GÂND JO: Mi-am ales porecla cu care vreau să fiu cunoscută în liceu. Când o să vină cineva să facem cunoștință, o să îi zic că mă cheamă Jo - de la Ioana. Toată lumea o să mă știe drept Jo. E foarte tare.
GÂND ERICA: Vreau acasă. N-am prea dormit azi noapte.
GÂND CARMEN: Nu sunt pregătită să încep liceul.
GÂND GABI: Trebuie să zic ceva amuzant, să ies în evidență. O să-mi bat joc de dirigintă.
Scena 2
Jurnal.
ANA: Mă enervează oamenii toxici.
GABI: Oamenii care vorbesc mult și fără rost.
CARMEN: Oamenii care fac promisiuni și nu se țin de ele.
IRIS: Mă enervează cum plescăie unii când mănâncă.
ERICA: Mă enervează să aștept.
BIANCA: Mă enervează profa de geogra.
JO: Mă enervează faptul că nu am cu cine evolua într-o anumită direcție.
IRIS: Îmi place husa mea de telefon.
GABI: Îmi place să ascult muzică ușoară.
FLAVIUS: Să ascult muzică de vară.
BIANCA: Îmi place tot ce ține de artă, chiar dacă nu am talent.
ERICA: Nu aș putea trăi fără telefon.
GABI: Fără prieteni și fără Pufi.
CARMEN: Fără credință.
JO: Fără ai mei.
FLAVIUS: Mă face să râd mama.
IRIS: Câinele meu.
ANA: Mă fac să râd reacțiile spontane ale celor din jurul meu.
GABI: Mă face să râd aproape orice, dar depinde cu cine sunt.
ERICA: Mă face să plâng orice. Sunt foarte sensibilă.
ANA: Mă face să plâng lipsa de empatie a unora.
GABI: Atunci când sunt lăsată singură la greu.
BIANCA: O poveste sau un videoclip trist.
CARMEN: Cea mai mare frică a mea este eșecul.
FLAVIUS: Moartea.
GABI: Broaștele.
IRIS: Să-i dezamăgesc pe cei pe care îi iubesc.
CARMEN: Vreau să schimb partea aceea din mine care se oftică ușor, poate chiar și de la o mică glumă.
GABI: Vreau să fiu mult mai ambițioasă și să mă țin de lucrurile pe care mi le propun.
IRIS: Vreau să schimb mentalitatea oamenilor pesimiști.
BIANCA: Vreau să-mi schimb culoarea părului.
ERICA: Vreau să ajung mare actriță.
CARMEN: Vreau să schimb lumea.
ANA: Vreau să ajut cât mai mulți oameni să fie cea mai bună versiune a lor.
FLAVIUS: Vreau să devin cineva în această viață.
JO: Vreau să mă cunosc mai bine.
Scena 3
Balul bobocilor.
1
GÂND FLAVIUS: Mamă, câți oameni...
GÂND JO: E seara mea! Abia aștept să urc pe scenă.
GÂND GABI: Am furat alcool și l-am pus în sticla asta de apă, dar nu prea vreau să beau.
GÂND ERICA: Am burtă în rochia asta. Dar nu contează. Îmi reprezint clasa și o reprezint pe mama. Pentru ei defilez. Și trebuie să câștig coronița. Dacă nu câștig, toată lumea mă va uita... GÂND BIANCA: Se vede că port rochia mamei. Arăt ca o contabilă la bal.
GÂND IRIS: Nici n-am vrut să particip la prostia asta de miss și mister, dar toți au tras de mine să mă bag. Nu înțeleg de ce mă plac atât de mult. Am crezut că își bat joc de mine. Nu pot să cred că sunt la miss. Acum dacă pierd, o să-și schimbe părerea despre mine. O să mă vadă altfel.
GÂND ANA: Dacă arătam bine, eram acum la miss.
GÂND CARMEN: Doamne, Ana e superbă. Eu de ce n-am păr ca al ei?
CARMEN: Hei! Arăți foarte bine!
GÂND ANA: Ți-am cerut eu părerea? Și oricum... (ew) ce porți?
ANA: Mersi, ești o drăguță.
CARMEN: De unde ai luat geanta?
GÂND ANA: S-o crezi tu.
ANA: E de anul trecut, și e dintr-un magazin din Viena și oricum era ultima când am luat-o. Tu... ce rochie interesantă ai.
CARMEN: E rochia mea preferată.
GÂND CARMEN: De fapt n-am alta. E rochia de la banchet din clasa a 8-a.
2
JO: Vreți să dăm shoturi?
JO: Adică nu, scuze. Suntem minori și minorii nu beau alcool. Vreți să bem niște suc din pahare foarte mici?
GÂND GABI: Oare cât costă un pahar foarte mic de suc? Că am doar 25 de lei la mine.
GÂND ANA: N-am mai băut suc din pahar mic până acum, dar e timpul. Aș face orice să nu mă mai simt aiurea. Adică să nu mă mai plictisesc.
CARMEN: Nu cred că avem voie să bem suc din pahare foarte mici.
GÂND ANA: Ce penibil.
GÂND JO: Hai frate, suntem într-un club de adulți. De ce să nu ne distrăm și noi puțin?
ANA: Eu mă bag!
GÂND GABI: Sper să nu pățesc nimic.
GABI: Da, și eu. Ce suc luăm?
BIANCA: A zis cineva shoturi?
TOȚI: Pahare mici cu suc în ele.
BIANCA: A, ok.
3
GÂND CARMEN: Mi-aș fi dorit să fiu și eu la miss și să fiu populară. Așa, liceul o să fie groaznic.
GÂND FLAVIUS: Și acum ce ar trebui să fac? Mă strâng pantofii. Vreau și eu să mă simt bine.
FLAVIUS: Carmen! Cum te distrezi?
GÂND CARMEN: Clar nu sunt cea mai frumoasă, dar și Flavius e cam prostuț. E clar. Ăsta e momentul în care ne vom îndrăgosti!
CARMEN: Sincer, nu mă simt în largul meu. Am senzația că nu cunosc pe nimeni aici și e foarte ciudat.
GÂND FLAVIUS: N-am auzit ce a zis dar mi-e prea rușine să întreb.
FLAVIUS (râde): Da... genial.
...
GÂND CARMEN: Râde de mine?
CARMEN: Tu te simți bine?
GÂND FLAVIUS: Nu chiar.
FLAVIUS: E cel mai tare bal.
CARMEN: Mă rog, nu e ca și cum am mai fost la altul, ca să putem compara...
GÂND FLAVIUS: Am zis ceva greșit?
FLAVIUS: Aia e diriga?
CARMEN: Cred că încearcă să danseze... sau să comunice cu extratereștrii.
GÂND CARMEN: E doar o glumă. N-a râs, deci crede că sunt o ciudată.
GÂND FLAVIUS: Nu poate și ea să vorbească mai tare? Nu aud chiar nimic.
FLAVIUS: Păi... distracție plăcută. Ne mai vedem pe aici.
CARMEN: Sigur. Mersi că ai stat cu mine.
GÂND CARMEN: Cine zice asta?!?! Super, iar am rămas singură. Nu o să mă integrez niciodată și o să mor singură.
GÂND ANA: Toate sunt mai grațioase și mai încrezătoare decât mine. Numai eu nu-mi găsesc locul.
GÂND GABI: O sun pe mama să vină să mă ia.
4
Fetele de la miss ies din club cu tocurile în mână.
GÂND ERICA: Am muncit atât de mult pentru miss... degeaba. Nu pot să cred că s-a terminat așa. Sunt mai frumoasă decât Jo.
GÂND IRIS: Ce mi-a trebuit să mă înscriu la miss? Mie nici nu-mi pasă de prostiile astea.
GÂND ERICA: Iris înțelege prin ce trec, că doar am pierdut împreună. Nu vreau să rămân singură acum.
ERICA: Iris! Vrei să ieșim la o... grisină?
GÂND IRIS: Poți să mă lași puțin în pace?
IRIS: Hai.
ERICA: Ai o grisină în plus? Mi-am lăsat pachetul la Ana.
GÂND IRIS: DE CE NU AI NICIODATĂ GRISINE LA TINE?
IRIS: Da, ia.
ERICA: Una din noi trebuia să câștige.
GÂND IRIS: Adică tu.
ERICA: Noi chiar suntem talentate.
GÂND IRIS: Nici nu am știut ce să fac la proba de talent. A fost puțin penibil.
ERICA: Cum să câștige Jo?
IRIS: Eu n-am văzut o fată mai urâtă în viața mea.
GÂND ERICA: Nu vreau să creadă că sunt rea și bârfitoare, așa că o să zic ceva drăguț despre Jo acum.
ERICA: Eh, are farmecul ei.
GÂND IRIS: Du-te și fumează-i țigările lui Jo atunci. Grisinele, pardon.
IRIS: Bine, tu nu știi ce știu eu despre ea.
ERICA: Adică?
IRIS: Nu mai contează. Poate e mai bine așa. Nu vreau să-ți schimb părerea.
GÂND IRIS: Nu știu nimic despre Jo.
GÂND ERICA: O să mor dacă nu aflu.
ERICA: Hai, nu poți s-o lași așa. Te rog frumos.
IRIS: Dacă îți zic ție, o să afle toată școala.
ERICA: Nu e adevărat. Promit că nu spun nimănui.
IRIS: Chiar vrei să știi?
GÂND ERICA: Poate Jo își roade unghiile de la picioare. Sau poate a făcut pe ea într-o zi. Sau poate e ceva mult mai rău. Chiar trebuie să știu.
Îi șoptește la ureche.
GÂND ERICA: Doamne, chiar trebuia să câștig...
Scena 4
Înainte să o invite la primul date.
1
ANA: Deci, fii atent. Întâi glumești cu ea, să-i dai senzația că sunteți apropiați, și pe urmă n-o mai bagi în seamă două săptămâni.
BIANCA: Dacă îți place de el, trebuie să vorbești și cu prietenul lui cel mai bun.
JO: Îi dai mesaj la 11:11 prima dată și pe urmă nu-i mai scrii niciodată primul. Decât dacă e ziua ei - dar te prefaci că nu știi că e ziua ei și o lași pe ea să te roage să-i zici la mulți ani.
ERICA: O iei pe cea mai urâtă prietenă pe care o ai și îi trimiți multe poze cu ea. Trebuie să te prefaci că vrei să îi combini.
CARMEN: Trebuie să-ți bagi în cap că nu-ți place pe bune de ea dacă vrei să îi placă de tine.
GABI: După ce vă sărutați, e cam gata. Bine, asta dacă nu-i zici că pe o scară de la 1 la 10, sărută de nota 7. Sau te mai săruți și cu altcineva în aceeași seară.
IRIS: Dar de ce ai vrea să te pupi cu alt tip în aceeași seară? Nu vrei să fiți împreună?
ERICA: Ba da, dar el nu vrea să fiți împreună. Sau, dacă sunteți împreună, o să te înșele.
FLAVIUS: Dar dacă mie îmi place de o fată, nu prea îmi vine să o ignor. În plus, nu o să sufere?
ANA: Nu, o să îi placă de tine mai mult. Dacă vorbiți pur și simplu, o să vă plictisiți amândoi.
FLAVIUS: Și dacă nu vreau să fac chestiile astea?
JO: Tu faci ce vrei, dar ăsta e jocul.
CARMEN: Nu sunt așa sensibile cum pretind.
ANA: Dacă simt miros de sânge, e gata.
JO: Te iau de fraier. Boy BFF scrie pe tine.
IRIS: Și pe urmă? Cum ajungi într-o relație sănătoasă?
GABI: Nu știu, Iris. Nu eu fac regulile.
ERICA: Cum vrei să ajungi într-o relație sănătoasă dacă lui nu-i pasă de tine?
2
IRIS: Hei.
FLAVIUS: Hei.
Pauză.
IRIS: Joi e ziua Anei și strâng câte 5 lei de la fiecare să-i luăm tort. Pui și tu bani?
GÂND FLAVIUS: Depinde de tort. Nu vreau să plătesc dacă nu o să mănânc.
FLAVIUS: Putem să luăm fără gluten?
GÂND IRIS: Of, e atât de sensibil! Totuși, vreau un tort normal.
IRIS: Nu știu. E pentru Ana și nu știu dacă ea vrea fără gluten, știi?
FLAVIUS: Mă gândesc că e mai bun pentru slăbit.
GÂND IRIS (wtf): Cum ar trebui să răspund la așa ceva? Nu pot să cred că Flavius gândește așa... Nu e nici treaba mea, nici treaba lui. Și Ana chiar e slabă...
IRIS: Asta crezi tu despre fete? Că singurul lucru care contează e să slăbească?
GÂND FLAVIUS: Nu, doar voiam să luăm un tort din care pot mânca și eu... Ai înțeles greșit. Fiecare cu corpul lui și face ce vrea. Mie îmi plac fetele, le susțin. De fapt mie îmi place de tine! ÎMI PLACE FOARTE -
FLAVIUS: Era doar o glumă...
IRIS: O glumă proastă.
GÂND FLAVIUS: Nu înțeleg ce am zis așa rău.
FLAVIUS (scoate o bancnotă): Uite 5 lei.
GÂND FLAVIUS: Îmi mai rămân 10 lei pentru toată săptămâna.
IRIS: Nu, că dacă nu vrei să contribui, e ok...
FLAVIUS: Te rog. E plăcerea mea.
IRIS: Nu va fi fără gluten. Tortul.
FLAVIUS: E ok.
GÂND FLAVIUS: Asta-i viața mea... N-o să pot să mănânc niciodată o felie de tort cu toată lumea. Sper măcar de ziua mea să își amintească să ia fără gluten. Mă rog, nu contează acum. Cum să-i spun lui Iris ce vreau să-i spun? Toți zic să fac câteva glume și pe urmă să n-o mai bag în seamă, dar asta merge doar când ești șmecher. Eu am mai multe de câștigat dacă sunt de treabă.
FLAVIUS: Voiam să te întreb ceva.
GÂND IRIS: O, Doamne!
GÂND FLAVIUS: O, Doamne, ce prostie. Cum să continui acum?
FLAVIUS: Crezi că vrei să vii o dată la o prăjitură fără gluten cu mine? Adică... fără gluten pentru tine. Adică pentru mine. Tu poți să-ți iei ce prăjitură vrei, inclusiv cu gluten.
GÂND FLAVIUS: Vreau să dispar de pe fața pământului.
GÂND IRIS: Nu-mi vine să cred. Sunt în șoc. DA VREAU. Dar trebuie să nu par disperată.
IRIS: Nu știu, mai vedem.
...
GÂND FLAVIUS: Trebuie să o salvez cumva.
FLAVIUS: Ca prieteni, vreau să spun. Nu vreau să-ți faci o impresie greșită...
GÂND IRIS: Ca prieteni? Nu, nu vreau să fim prieteni, vreau să... IRIS: Nu pot. Am treabă.
GÂND IRIS: Îmi vine să plâng.
GÂND FLAVIUS: N-o să plâng.
FLAVIUS: Lasă. Uită că am zis asta.
GÂND IRIS: Viața mea s-a terminat! (fuge) ERICA: Ce faci? Vino înapoi!
Scena 5
Conversație pe grupul de WhatsApp al clasei. A se juca cum e scris.
ERICA: Când primim bursele?
ERICA: Poate să-mi răspundă cineva odată???
FLAVIUS: Ce mă se dă bursă și pentru handicap (fără semn de întrebare).
ERICA: Haha. Ești hilar. Emoji cu pupic.
FLAVIUS: Se scrie "ilar" analfabet-(cratimă)-o.
IRIS: Lol.
ERICA: Măi falvius dar tu erai mai de treabă, ce s-a întâmplat?? (două semne de întrebare) ANA: S-a supi că Iris i-a rupt inima, și acum e nesimțit. Față tristă.
FLAVIUS: Tu de unde știi? Nu știi nimic!
FLAVIUS: Pur și simplu mi-am dat seama de niște chestii. Nu toată lumea merită bunătatea mea.
GABI: Trb întrebat la secretariat.
ANA: Poți să întrebi tu, Gabi? Emoji cu inimioară roz. Pupic.
GABI: Nu.
FLAVIUS: Atunci pt ce mai ești șefa cls?
GABI: Fac alte 1000 de lucruri.
GABI: Asta pur și simplu nu e treaba mea, când primiți voi bursele. Interesați-vă.
GABI: Scuze! (cu semnul exclamării pasiv agresiv)
FLAVIUS: Mda. Pt că Gabriela nu își face treaba, mă simt nevoit să intervin. Pentru voi, coleguții mei. M-am decis să CADIDEZ și să devin șeful clasei. Da, ați citit bine. Vreau să cadidez! Știu că mereu vi se fac promisiuni mari și că niciodată șefa clasei (în paranteză: Gabi) nu face nimic, dar asta e pe cale să se termine. Vreți să ne luăm burgeri din fondul clasei în loc de markere pentru tablă? S-a făcut! Vreți pauze mai lungi? Vorbesc eu cu profi (cu un i). Vreți să chiulim? Le zicem că mergem la uși deschise la nu știu ce facultate! Colegi, e timpul să ne bucurăm cu adevărat de experiența liceului. M-am săturat de teme. M-am săturat de lene și de lipsă de implicare. E începutul a ceva mare. E începutul unei noi ere în politica liceului nostru.
Nu v-ați săturat să vă comande și să vă ordoneze o femeie? E timpul pentru un lider care chiar știe ce face. Nu v-ați săturat de semnalul ăsta de căcat? Nici nu poți să stai pe Instagram că nu se încarcă nicio poză. O să vorbesc eu cu directorul, și o să vă fac rost de wifi care să se miște ca o panteră pe steroizi. Hai să facem ceva pe bune!
Eu am viziune, prieteni. Nu sunt o ratată plictisită. E evident că Gabi s-a dat de partea profesorilor pentru note mai bune. Așa e când mata e profa de mate... Eu n-o să fac asta, pentru că deja am note bune că sunt deștept. Prieteni... Dacă mă alegeți pe mine, o să ne distrăm în fiecare zi la liceu. Dacă aveți încredere în mine, o să vă acopăr în fața dirigi (cu un i) ori de câte ori va fi nevoie. Gata, mama lui Gabi n-o să ne mai predea matematică. Dacă nu ne place vreo profă, o schimbăm. Aducem una mai bună. Sau studente!
Poate vreți să mă întrebați - cum vei reuși toate astea, Flavius? E simplu. Prin puterea convingerii și prin ambiție. Ceea ce lor le lipsește cu desăvârșire. Aveți încredere într-un lider înnăscut. Nu fiți lame.
TOATE: Lame.
FLAVIUS: Hai. Să înceapă revoluția!
GABI: Oook??? (trei semne de întrebare)
GABI: 1. Nu poți să faci NIMIC din toate lucrurile astea. 2. N-ai organizat nimic în viața ta. Ești cel mai haotic om pe care îl cunosc. 3. Nu-mi dă nimeni note mai bune. Drept dovadă, eu nici nu iau bursă. În schimb, tu n-ai avea notele astea dacă n-ar veni ai tăi cu cadouri la ședință. Ce zici de asta, domnule președinte? Ah, și 4. Ești un misogin penibil într-o clasă majoritar de fete. Cine crezi că o să te voteze?
CARMEN: Pe mine m-a convins...
ANA: Sorry Gabi, e timpul pentru o schimbare. Poate te mai odihnești și tu. Emoji cu pupic.
JO: O să fie super caterincă să îl avem pe Flavius ca șeful clasei! Eu te votez fratele meu. Emoji cu mușchi. Emoji cu mușchi.
IRIS: Tot scris fără majuscule: stați guys! emoji cu zână. eu nu sunt deacord (scris legat) să o schimbăm pe gabii (cu doi i) ca șefă. dc să schimbăm ceva care merge? ea se înțelege super bine cu toți profi (cu un singur i) noștrii (cu doi i). flavius pe de altă parte se ceartă cu toată lumea. eu nu cred că diriga va fi deacord (scris legat) să fie șeful clasei. și chiar e misogin! fetelor, reveniți-vă vă rog! e la mintea cocoșului!
ERICA: Mai bine încercăm ceva nou dacă tot suntem nemulțumiți cu ce e acum.
IRIS: ok, dar flavius??? (trei semne de întrebare) e evident că nu o să facă nimic și că doar are un discurs umflat cu pompa.
GABI: Ok, gata! Votăm luni la școală. Dar vă spun că faceți o mare greșeală. Într-o săpt., o să se plictisească să fie șeful clasei.
După 3 ore.
BIANCA: Emoji cu față șocată.
BIANCA: WTF, stau și eu fără telefon o zi și dați jos guvernu...
Scena 6
În curtea liceului. Dimineața devreme.
ANA: Ai venit cu taxiul la școală?
BIANCA: Ce? Nu.
ANA: Te-a văzut Iris mai devreme cum coborai din taxi. Stătea la o grisină în fața liceului.
GÂND BIANCA: Ce stalkeri.
BIANCA:... Da.
CARMEN: Te lasă ai tăi să mergi singură cu taxiul?
BIANCA: Nu cred că e așa mare chestie.
IRIS: Dar tu mergi cu taxiul în fiecare zi, nu, Bianca?
BIANCA: Mai merg.
ANA: De ce nu ne-ai zis și nouă că ești bogată?
CARMEN: Dar unde stai?
GÂND BIANCA: E tata... Dar nu vreau să afle. O să râdă de mine că tata e taximetrist. Părinții Anei sunt doctori. Mama lui Iris e avocat...
IRIS: Și în fiecare zi te duce același taximetrist?
BIANCA: E mai simplu așa. E ca un abonament.
ANA: Și câți bani dai?
GÂND BIANCA: S-au pus pe mine. E clar că au aflat ceva.
BIANCA: Nu știu. Ai mei știu.
IRIS: Și cum te înțelegi cu taximetristul?
CARMEN: Da, cum te înțelegi cu taximetristul?
GÂND CARMEN: Mă bucur că, pentru prima dată, nu mai sunt împotriva mea și nu mă interoghează pe mine. Simt ca și cum sunt și eu parte din grup acum. E bine rău!
BIANCA: Mă înțeleg... bine.
GÂND BIANCA: De ce nu mă lăsați în pace?
ANA: Ai spune că te înțelegi foarte bine cu el? Că sunteți, gen, apropiați?
GÂND BIANCA: Vor să mă audă că recunosc.
BIANCA: Știți ceva? Nu e nimic rușinos că tata e taximetrist. Își câștigă cinstit banii. Da, poate nu sunt bogată, dar nu mă interesează și sincer nu știu de ce vă pasă vouă atât de mult.
IRIS: Vrei să zici... iubitul tău secret.
BIANCA: Ce? Taxiul care mă duce la școală e al lui tata.
ANA: Ce? Atunci de ce te-ai sărutat cu tatăl tău înainte să cobori din mașină?
BIANCA: Ce? De unde ai auzit asta?
IRIS: Te-am văzut cum te-ai pupat cu el pe buze.
GÂND IRIS: De fapt poate l-a pupat pe obraz? În fine, deja am spus tuturor despre asta. N-o să schimb acum povestea. Oricum Bianca e ciudată. Normal că și familia ei e ciudată.
BIANCA: Pe bune? Altceva mai bun nu puteai să inventezi? E tata...
IRIS: Ar fi mai simplu să recunoști.
ANA: Dar tu ești sigură că i-ai văzut sărutându-se?
GÂND IRIS: Dacă o întorc acum, nimeni n-o să mă mai asculte niciodată.
IRIS: Sincer, mi se pare nasol că mă întrebi așa, de față cu toată lumea. Nu ai încredere în mine?
CARMEN: Iris sigur spune adevărul. De ce ar inventa așa ceva despre cineva?
GÂND BIANCA: Asta mă întreb și eu. Ce ți-am făcut?!
BIANCA: Iris, spune-le adevărul, te rog.
IRIS: Le-am spus deja. Dacă tu nu poți să îl accepți, e problema ta.
Scena 7
Seara, între blocuri.
GÂND CARMEN: Unde e? Dacă întârzie, eu ce fac? Sper să nu mă vadă nimeni.
GABI: Am coborât cât de repede am putut. Scuze. Nu scăpam de mama.
GÂND CARMEN: Nu-mi vine să cred că Gabi îi zice "mama" profei de mate. Adică da, logic, că e mama ei, dar mi se pare ciudat rău.
CARMEN: Ai adus... ce trebuie?
GABI: Tu ce crezi?
CARMEN: Și... sunt alea bune?
GABI: Sunt cele mai noi. Direct de la sursă.
CARMEN: Pot să văd?
GABI: Întâi banii. Hai mai așa.
CARMEN: Pot să-ți trimit pe card?
GABI: Ți-am zis, doar cash. Scuze, nu risc.
CARMEN: Ok. Am și cash.
GABI: Nimeni n-are voie să știe despre asta, ok?
CARMEN: Da, normal. Am avea probleme și eu, și tu, și mama t -
GABI: Taci.
GÂND CARMEN: Mi-e rușine că am ajuns aici, dar altfel nu mă mai descurc. Clachez. E prea multă presiune.
Gabi îi dă o mapă cu câteva foi A4.
CARMEN: Astea sunt? Wow. Nu sunt rezolvate?
GABI: Ți-am zis că dacă le vrei completate, costă dublu. Dar te descurci și așa. Vezi și tu să strecori câteva greșeli mici, că bate la ochi. Sau să ai rânduri tăiate în lucrare, să nu pară că ai rezolvat din prima tot.
GABI: Baftă. Să iei 9,5.
GÂND CARMEN: Eu sunt corectă. Am muncit pentru tot ce am obținut până acum și tocmai de aceea nu pot să las totul să se strice. Aș fi învățat cu plăcere și de data asta, și aș fi rezolvat testul de una singură dacă aveam timp. S-au adunat prea multe. Nu mai am când să învăț la nimic altceva cu pregătirile pentru olimpiadă. Și care e alternativa? Nu pot să-mi stric celelalte medii.
Tot ce îmi doresc e să fac performanță. Am încercat să stau trează toată noaptea, să beau cafea după cafea, să învăț câte două lecții odată. Am încercat tot. Am încercat și să mă relaxez, să fiu mai lejeră. Să ies și cu colegii. Nu am putut. Fiecare moment petrecut cu ei era un moment în care rămâneam în urmă cu materia. Nu-mi permit să rămân în urmă.
Nimeni nu înțelege. Nu e doar despre note. Euforia pe care o primești când iei 10... Când ai cea mai bună lucrare, și profesorul ține toate celelalte lucrări în lucrarea ta. Pentru asta trăiesc. E sentimentul suprem.
În momentele cele mai singure și mai triste, rezultatele academice au fost acolo pentru mine. Acel "bravo" pe care îl primești de la toată lumea - profesorii, diriga, mama, vecinii, directoarea... Invidia colegilor, care știu că ești mai deșteaptă decât ei. Notele sunt prietenele mele cele mai bune - ele mi-au dat tot. Și am grijă! Sunt în control! Acum dorm și 5 ore pe noapte. Mănânc bine. Beau maxim trei energizante pe zi.
Poate că recurg la măsuri disperate, dar n-am ce să fac. Poate sunt dependentă de note, dar trebuie să-i fac mândri pe ai mei. Mama îmi spune că trebuie să găsesc un echilibru, dar habar nu are. N-ai cum să le faci pe toate de 10 decât cu maximă dedicare. Echilibrul e pentru oameni slabi și mediocri, care nu înțeleg cât de mult contează fiecare test pentru viitor. Toată viața mea, tot ce voi deveni depinde de asta.
Scena 8
În baie, în timpul orei de engleză. Ana și Erica spală buretele.
ERICA: Ce ai?
ANA: Nimic.
ERICA: Hai măi Ana, pe cine păcălești? Ai o problemă cu mine și nu vrei să zici ce. Hai să rezolvăm odată prostia asta.
ANA: Eu nu vreau să rezolv nimic.
ERICA: Fierbi de invidie că nimeni nu te bagă în seamă, dar nu trebuie să te descarci pe mine. E vina mea că nu știi să te faci plăcută?
ANA: N-am nevoie să fiu plăcută. Nu e scopul meu în viață.
CARMEN: Minciună.
ANA: Uite de asta nu mai pot. Sunteți toți niște falși. M-am săturat să alerg ca un cățeluș după tine și să mă simt mereu pe dinafară.
ERICA: Eu am vrut să te integrezi. Ți-am împrumutat haine, rujuri, orice. Te-am chemat cu mine peste tot...
ANA: Ca să râzi de mine!
ERICA: Nu e vina mea că nu te-au acceptat la miss și că ai senzația că de acolo nu ai reușit să-ți atingi potențialul!
ANA: Au trecut trei ani. Mă doare undeva de miss!
GABI: Minciună.
ERICA: E vorba de atunci, la majoratul lui Iris?
ANA: Taci! Gata. Nu-mi pasă! Sunt niște chestii superficiale și subiective. Am prea mult creier pentru asta.
ERICA: Poți să nu mai faci atâta pe deșteapta? Ai senzația că noi restul nu gândim?
FLAVIUS: Moment de liniște.
JO: Moment de liniște penibilă.
FLAVIUS: Erica ajunge la o concluzie.
ERICA: Stai adică mă faci proastă?
ANA: Totul trebuie să fie despre tine. Scuză-mă că am ajuns să-mi dau seama cât de toxică ești de fapt.
ERICA: Cu ce sunt toxică? Dă măcar un exemplu.
IRIS: Toxic = Otrăvitor.
JO: Dăunător.
GABI: Narcisist.
CARMEN: Ostil.
BIANCA: Nedrept.
GABI: Nesimțit.
FLAVIUS: Fals.
CARMEN: Ipocrit.
IRIS: Mincinos.
GABI: Lipsit de respect.
JO: Fățarnic.
IRIS: Rău-voitor.
BIANCA: Egoist.
CARMEN: Care te sabotează.
FLAVIUS: Care te folosește.
JO: Ok, și ce NU e toxic?! Iubirea...?
ANA: Toxică.
CARMEN: Un prieten vechi?
ANA: Toxic.
IRIS: Un om pe care abia l-ai cunoscut?
ANA: Toxic.
GABI: Familia?
ANA: Toxică!
FLAVIUS: Libera exprimare?
ANA: Toxică.
BIANCA: Sinceritatea?
ANA: Toxică.
CARMEN: Blândețea?
ANA: E toxică.
GABI: Otrava?
ANA: Toxică.
TOȚI: Ook.
ANA: Lasă-mă să termin! Ești o prietenă falsă. Nu știu să explic. Mă iei peste picior ca să te dai mare în fața băieților. Nu mă asculți. Stai cu mine doar ca să arăți mai bine prin comparație. Dacă m-ai vedea ca pe o competitoare, n-ai mai vrea să fim prietene.
ERICA: Poftim??
ANA: Uite, eu chiar am ținut la tine. Și am încercat să te ajut să devii un om mai bun. Chiar am încercat, și mi-am făcut rău tot mie.
ERICA: Adică eu sunt un om rău, sau ce?
ANA: Nu mai am timp să mă cert. Trebuie să mă întorc la oră.
ERICA: Asta nu e ceartă! Rezolvăm o problemă.
ANA: Nu suport conflictul și oricum nu mai avem nimic de rezolvat.
ERICA: Mereu ai făcut pe deșteapta cu mine. De ce? Iartă-mă că nu dau și eu la medicină. Probabil că atunci aș fi meritat să rămânem prietene.
IRIS: Ana se întoarce cu fața la oglindă.
GABI: Ca să nu se vadă că îi vine să plângă.
ANA: Te comporți ca un copil mic. Și chiar n-am nici timp, nici chef. Unii dintre noi au de învățat și vor să facă ceva cu viața lor.
ERICA: Și eu nu vreau?
ANA: Nu e același lucru.
ERICA: De ce, că nu e medicină? Sau, am uitat, la teatru dau doar ăia care nu știu să citească. Îmi pare rău că te-am tras în jos tot timpul ăsta. Sper să fii fericită.
GABI: Erica vrea să iasă dramatic.
ANA: Să se noteze: noi nu mai suntem prietene pentru că faci fazele astea și m-am săturat, nu pentru că vrei să te faci actriță.
JO: Erica degajează în viteză înapoi spre Ana.
ERICA: Tocmai ai zis că nu fac nimic cu viața mea și că sunt prea superficială!
ANA: Adevărul e greu de acceptat.
ERICA: De ce te comporți ca și cum tu ești victima? Tu ești cea care nu mai vrea să fie prietenă cu mine și tot tu te prefaci că ești rănită și abandonată.
CARMEN: Ana trece pe lângă Erica și intră în umărul ei puțin, intenționat.
ANA: Lasă că ai mulți alți prieteni cu care să mă înlocuiești.
GÂND ERICA: Nu vreau să o înlocuiesc. E prietena mea cea mai bună, dar nu îi mai pasă.
GÂND ANA: Oricum nu dă doi bani pe mine. Contează doar să intru la medicină.
GÂND ERICA: Orice aș face, toată lumea mă va abandona.
GÂND ANA: M-am săturat să mă simt ca și cum nu sunt destul de bună să fiu prietena ei. Mai bine să mă detașez înainte să renunțe ea la mine.
GÂND ERICA: E păcat să renunțăm la o prietenie de 4 ani.
BIANCA: Erica o apucă pe Ana de mână.
FLAVIUS: O mișcare greșită.
JO: Ana se smucește.
ANA: Îți pasă doar de atenție! M-am săturat.
ERICA: Nu e deloc adevărat! Ți se pare că în afară de tine, nimeni nu are gânduri complexe, dar nu e așa. Am și eu problemele mele.
ANA: Știu! Că mi le spui încontinuu! Eu n-am niciodată loc să zic nimic.
ERICA: Nu e adevărat! Te-aș asculta oricând. Dar n-o să mă rog de tine să te deschizi. Îmi pare rău că eu m-am deschis și că am avut încredere în tine. Am încercat să am și eu o prietenă și să mă simt bine cu ea!
ANA: Tu nu te simți niciodată bine. Că vrei să te placă toată lumea, și nu-ți mai place ție de tine.
GABI: Cum de nu a început să plângă Erica?
ERICA: N-ai fost niciodată prietena mea cu adevărat. Ai o răutate în tine... O să fii un doctor foarte prost.
TOȚI: Ooooo.
ANA: Tu n-ai nicio șansă să intri la actorie. Ești prea simplă și prea complexată. Mă plictisesc când vorbesc cu tine. Și a fost drăguț în clasa a 9-a, dar tu ai rămas acolo. După liceu, n-o să mai faci nimic cu viața ta. O să vin să-mi iau grisine de la aprozarul unde o să lucrezi.
TOȚI: Wow.
CARMEN: Prea mult.
IRIS: Asta nu se zice.
TOȚI: Stop joc.
JO: Amândouă se opresc.
BIANCA: Erica aruncă buretele.
ERICA: Pa!
ANA: Pa și ție!
JO:... Credeți că sunt ok?
GABI: Da, oricum se întorc în aceeași clasă.
Scena 9
Ultimul clopoțel.
GÂND FLAVIUS: Nu înțeleg când a trecut liceul. Am clipit puțin și... gata.
GÂND ANA: De acum, totul o să fie diferit. La facultate e cu totul altceva.
GÂND IRIS: Sunt atâtea chestii pe care nu le-am făcut încă!
GÂND CARMEN: N-am avut nicio mare iubire.
GÂND BIANCA: Dacă pic bacul?
GÂND GABI: Dacă nu intru la facultate?
GÂND ERICA: Nu știu ce vreau să fac cu viața mea...
JO: Am scris chestia asta în clasa a 9-a și chiar voiam să v-o citesc, dacă sunteți de acord. (își drege vocea) Urmează stația: cei mai frumoși ani din viața ta. Și te dai jos, că aici ți-a zis mama să cobori din autobuz. Aici e liceul tău. După colț.
E prima zi de școală. Ai tot ce-ți trebuie: pantofi noi și incomozi, care o să-ți mănânce călcâiele. Rucsacul. Un buchet de flori pentru o doamnă dirigintă pe care încă n-o cunoști. Și autobuzul te lasă într-un fel de pustietate. Care e și câmp de luptă, și parada modei, și concurs de popularitate, și închisoare de maximă securitate. Dar nu-ți dai seama decât după ce cobori. Și când îți dai seama, e prea târziu.
GÂND CARMEN: Nici măcar nu știu dacă o să-mi fie dor de oamenii ăștia. E ciudat, nu a fost deloc ca în filme, nu am fost uniți cum ar fi trebuit, dar simt că o să-mi lipsească totul după ce plec de aici.
GÂND FLAVIUS: Mi-e teamă de ce urmează. Nimic nu e sigur.
GÂND BIANCA: În liceu puteam să greșesc.
GÂND IRIS: Dacă nu reușesc să fac nimic cu viața mea?
JO: Și ajungi în acest loc ciudat în care nu știi pe nimeni. În care vrei și tu să te integrezi, să contezi. Toți sunteți înarmați cu același buchet de flori și cu un amestec ciudat de entuziasm și anxietate socială.
GÂND ERICA: Oare o să păstrez legătura cu unii din voi? Am stat tot timpul ăsta împreună, dar...
GÂND ANA: O să ne mai salutăm când ne vedem pe stradă în zece ani?
JO: Și aici, la liceu... Poți să fii oricine, mai ales că n-ai nicio idee cine ești. Cel puțin așa crezi, că poți fi oricine. Îți și alegi o poreclă nouă cu care să te prezinți. Dar - te prinzi repede - pe perioada liceului, vei fi cine vor ei să fii. Chiar dacă tu ești altfel.
Miss boboc, tocilara clasei, ăla singuratic, fosta iubită a cuiva, cineva care e disperat să fie popular. Orice, mai puțin tu însuți.
GÂND IRIS: Ne e atât de frică unii de alții, dar nu ne gândim niciodată că și celuilalt îi e la fel de frică.
GÂND ERICA: A fost cea mai intensă perioadă din viața mea.
GÂND GABI: Când au trecut 4 ani?
JO: Pe urmă, totul se întâmplă pe repede înainte, ca într-un carusel. În buclă. Teme. Examene. Conflicte. Drame. Și, între toate astea, începem să ne cunoaștem între noi. Știu ce vă enervează. Știu ce vă face să plângeți. Știu ce glume vă fac să râdeți. Ne știm. Vă dați seama ce special e? Fără să vrem, am fost acolo unii pentru ceilalți. Pentru asta, vă mulțumesc. N-o să vă uit niciodată.
Tăcere.
Sună soneria.
CARMEN: Scuze... Vreți să mai stăm puțin aici?
TOȚI: Da.