Medalie de aur, ciclism și handbal.
Dimineața, am privit de la cazare penultima finală de la canotaj cu prezență românească, celebra cursă de 8+1 feminin. Pe ultimii zeci de metri, nu am mai putut sta pe scaun. Aveam prea multe emoții. Se simțea aurul, dar nimic nu este sigur până nu treci linia de sosire. Fetele nu s-au lăsat nicio secundă, au fost atente, prezente și hotărâte până la ultima lovire a vâslei. Și într-adevăr a fost AUR (fetele din barcă: Magdalena Rusu, Roxana Anghel, Ancuța Bodnar, Maria Lehaci, Adriana Adam, Amalia Bereș, Ioana Vrînceanu, Simona Radiș, Victoria Petreanu). A treia medalie de aur pentru România și a șaptea medalie în total, cinci fiind doar de la canotaj. Aceste medalii obținute de canotori au poziționat România pe locul trei în clasamentul pe medalii la canotaj.
După ce am savurat această victorie, am pornit spre ciclism unde avea loc proba de șosea. Ciclismul este unul dintre sporturile mele preferate, iar să îi văd (chiar dacă doar pentru o secundă) pe unii dintre cei mai buni cicliști ai momentului a fost extraordinar. (Cred că abia acum, la o zi după, realizez ce s-a întâmplat de fapt).
După ce au trecut pe lângă noi, ne-am așezat la un bar să mâncăm. M-am mirat că televizorul era dat la ciclism și că oamenii se opreau la acel bar special pentru a vedea finalul cursei. Eu nu am mai văzut așa ceva. Atât de mult entuziasm pentru ciclism. Belgianul Remco Evenepoel (câștigătorul de la proba de contratimp de acum câteva zile) a trecut primul linia de sosire, devenind dublu campion olimpic (moment în care oamenii de la bar au început să aplaude, iar eu am rămas încă o dată fără cuvinte). Pe locurile 2 și 3 au venit doi francezi.
Ultima oprire a fost la handbal unde am avut noroc să văd echipa feminină a Norvegiei în acțiune. Norvegia este una dintre cele mai bune echipe din lume și aseară am înțeles și de ce. Practică un joc rapid, dur, cu accent pe apărare. Sunt stelare și chiar dacă au vedete în echipă, sunt foarte omogene. A fost o plăcere să le văd jucând. Au câștigat cu scorul de 30-18 contra Germaniei (pe care nu aș considera-o chiar o echipă slabă). Sunt pe primul loc în grupă și eu cred că medalia de aur va fi a lor.
Astăzi (04.08.2024), am fost din nou pe Stade de France, unde am nimerit chiar în ziua în care Bianca Ghelber a concurat în calificări la aruncarea ciocanului și a reușit să prindă finala. Seara, am privit la televizor celebra finală la 100 m masculin (în care americanul Noah Lyles a câștigat cu 5 miimi de secundă!!!) și nu îmi venea să cred că de dimineață am fost și eu pe exact același stadion.