Când intru în pădure

Când intru în pădure
frunzele se dau la o parte din calea mea
şi le aud cum şuşotesc
despre mine şi paşii mei stângaci.
Mă aplec
mângâi o frunză
îmi spun că ceva o să se-ntâmple acum
ceva mai mult decât această îndoială
Dar nu se întâmplă nimic
pământul în paragină aşteaptă
parcă sosirea unui nou anotimp.
Atunci abia doresc s-o iau pe scurtătură
să devin copac, să mă fac înţeleasă
precum întinderea aspră a scoarţei
precum pământul ei deja desţelenit
precum înţelepciunea ei deja de nepătruns
asemănare ciudată cu pădurea.


A vorbit cu marea
i-a cerut timp
în care să şlefuiască pietrele.
Le-a ţinut în mână
le-a spus pe nume
le-a mângâiat eternitatea
împachetată în vuiete.
Acum ea stă aici nedumerită,
ultima ei trambulină.

(din volumul-antologie Noi corespondenţe lirice - poezie contemporană română şi suedeză apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002, selecţie, traducere şi prezentare de Dan Shafran)