Manual de fotografie: Interpretări juste, nepărtinitoare, ale portretelor şi peisajelor solare

Când privesc o fotografie nu-mi plimb ochii într-un mod anume (de la dreapta la stânga, de la stânga în sus ori invers şi pe dos). Se prea poate să-mi atragă întâi atenţia elementul cel mai pregnant, cum ar fi un om, o pălărie, un grup ori gest extravagant. Şi compoziţia odihnitoare sau dimpotrivă, sfredelitoare. După, cercetez în tihnă fiecare cotlon al fotografiei, până nu rămâne nimic de "nepipăit" şi "nemirosit", desigur, fără să ignor modul de redare, stilul cum s-ar zice. Se întâmplă însă să intru pe dată în atmosferă, şi să nu mai conteze apoi cine, ce, cum şi de ce apare în imagine; prin urmare intervine elementul simţire, acel ceva care gâdilă în mod plăcut şira spinării şi creştetul, care te face să amuţeşti sau să bălmăjeşti stupizenii, pentru că la drept vorbind n-ai cum să explici coerent de ce-ţi place poza cu stropitoarea ruginită de lângă cocoşul decedat ori cea cu bradul din faţa casei încrăciunit cu mere stafidite şi polonice. Exemple pur ipotetice, desigur. Ideal ar fi să se creeze o armonie între mintea autorului şi cea a privitorului (ultimul să înţeleagă ce mesaj sau stare a vrut să redea primul), însă nu e neapărat musai. Un privitor care se va întreba care e ideea, de ce am ţinut aparatul "greşit", direcţionat spre soare, "de nu se mai vede nimic", şi în general se minunează de ce nu folosesc aparate de ultimă generaţie, nu are de ce să-şi mai piardă timpul.

Totuşi, fiind o persoană cu cei şapte ani de acasă, politicoasă şi amabilă, pentru aceştia mă grăbesc să ofer câteva lămuriri necesare, un dicţionar explicativ de genul: ce ar trebui să se înţeleagă din portretele şi peisajele solare ale Alinei Andrei.

Aşa. Încep:
1. Implicaţiile profunde formulate într-un cadru limitativ (dreptunghiul cadrului din filmul de 35 mm), ridică o dilemă cu un indeniabil caracter generic matricial, sugerând şi noţiuni de ontologie, gnoseologie, zoologie şi teologie, cochetând pe alocuri şi cu fizica cuantică, şamanismele, psihiatria şi tratatele de semiotică, somelerie. Aduce pe tapet aşteptările mesianice ale oamenilor de toate naţionalităţile, rasele, sexele şi apartenenţele la partidele politice şi cluburile de golf. Dacă trece sau nu graniţa dintre prozaic şi lirism acut melancolico meditativ, răspunsul ţine de idiosincrasie abjectă, aşa că să nu ne pripim să tragem concluzii fatale dăunătoare pancreasului şi gradului ridicat de toleranţă artistică. În termeni epistemologici, se poate discuta de justificări etice, morale - acoperirea chipurilor de raze se poate interpreta şi ca o mască de protecţie aplicată oamenilor fotografiaţi, care are ca scop apărarea de ochii iscoditori ai privitorilor.
2. Lumea privită printre genunchi, cu capul în jos şi fundul în sus. Tulburare generală, bruscă şi violentă, a funcţiilor organismului. Nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie.
3. Viziuni distopice, pe alocuri dropice, prielnice în stepele unde se găsesc dropii cu gâtul lung drapat, picioare puternice şi penaj divers colorat. Dezechilibru acut. Şoc anafilactic.
4. Manifest clar, declarat, făţiş, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, limpede, mărturisit, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, recunoscut, vădit, vizibil, deschis, evident - legat de pericolul încălzirii climei terestre şi de topirea gheţarilor.
5. Un medic oarecare, aplicând metode tipice de investigare, va ajunge la concluzia că autoarea acestor peisaje solare dă notă de mecanisme psihice de defensivă, menajându-şi Eul prin pulsiuni şi refulări, e într-o permanentă postură infantilă, suferă de nevroze şi travaliu oniric, fobii, manifestate prin agresivitate fizică, etică şi verbală, sadisme şi masochisme turbulente şi mai ales acute. Şi nete. Raportându-se la refuzul său de a se maturiza, nu se poate spune decât că încă din burta mamei întregul libido avea ca sursă de plăcere lumina solară, descompusă în fâşii drepte sau circulare, ce-i ajungeau pe epidermă prin ombilicul matern (orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus, cicatrice rămasă pe abdomen după căderea cordonului ombilical, sau şi mai simplu: buric). Această interpretare nu este admisă de toţi psihanaliştii. Cu certitudine Jung ar respinge-o, acuzînd-o de reducţionism. Ca să dăm un exemplu, absurdele gogoloaie de soare nu mai reprezintă un substitut pentru fericire, ci un simbol al Sinelui jungian.
6. O critică la adresa societăţii de consum şi a fructozei (şi de ce nu, a glucozei).
7. Declaraţii feministe prin care se demonstrează supremaţia femeilor în societatea modernă, după principiul că acum cântă găina şi nu cocoşul. Declaraţii misogine cu privire la populaţia feminină a globului şi a pompierilor.
8. Fiinţe extraterestre deghizate în pământeni.
9. Elemente preţioase, ludice, în perimetrul unui performance morbid. Prezent patetic, viitor tragic.
10. Mirific. Formidabil. Colosal.

Având la îndemână acest dicţionar lămuritor, de bună seamă că privitorii vor înţelege cu adevărat fotografiile mele solare. Acum pot să dorm liniştită.