Mami, si dacă pun toată poezia, mosu' tie să vină si la gădiniță? Tot asa îmbăcat în loșu? Țe bine-mi pale. Mama, da' pe vremea ta, tot așa la 14 ani se scotea buletinul? Ce culoare să-mi fac rochița pentru majorat? Și când simți fluturi în stomac, chiar îți cresc aripi? Rochia asta de mireasă crezi că-mi vine? Cum se drege maioneza, dacă se taie? Ah, mama, bebelușa mea are colici și plânge rău, ce să-i fac? Așa-i că nepoata ta, cu voal pe cap, îmi seamănă leit? De ce taci? De ce mamele, când albesc, se fac îngeri?
Titela Durnea
La început a fost o binecuvântare pentru sat. Ajuta, asculta, era inimos și săritor. Îi călcau pragul cu inima grea. Și-o deșertau ca pe-o zdreanță murdară. Ieșeau apoi în lume, ușori și curați precum pruncii după prima-nscăldare. Dup-o vreme, pe uliță au început să umble, dezlânate, zvonurile. Sătenii priveau cruciș la alde Ionică, ori la fata mare a lu' Petre, ori la Simina și Viorel. Rușinea-i încuie pe mulți în case. În strana bisericii de-acum goală, preoteasa împletea, plictisită, ciorapi.
Florina Hegedüs
E om cu notorietate și-mi este chiar greu să aflu chestii, media a scormonit până-n adânc. Și totuși, trebuie să fie ceva, ceva cu care să-l prind. M-am mutat în clădirea de vizavi și parcă-mi dă cu tifla. Are fereastra fără perdea. Intru cu privirea oricând. Se perindă la el multe tocuri înalte, cele roșcate dispar. Cum? Pentru asta-s aici. Pe sub ușă alunecă spre mijlocul camerei un bilet. Știu că mă filezi, fii discretă, de nu, în următorul roman am să te ucid. Predau cazul și-mi vopsesc părul castaniu brun.
