Așa-l învățase bunica și nu-i vorbă, că și lui îi plăcea. Emoția pregătirii concursurilor îi era de ajuns, nu dorea o medalie. Olimpiade de mate, de info, concursuri de pescuit, de gătit, de alergare. Până când într-o zi, aliniat la startul unui cros, și-a dat seama vrea să câștige. Mirat și el de acest nou sentiment, a alergat așa de tare, că a luat locul I. În inima ei. A fetei care-a sunat la 112 și care, roșind, i-a spus când l-a văzut cu orteza la gleznă: știi, pentru mine tu ești învingătorul.
Ina Moldoveanu
Nu jucasem niciodată golf și habar nu aveam să țin o crosă. Dar cum fusesem invitate și prietena mea era deja îndrăgostită de unul dintre tipi, n-am putut să refuz. Cei doi aveau premii, erau crescuți pe teren, cum susținea unul dintre ei. Ciudat, față de iepure nu avea, deși plescăia la gumă de zici că rodea morcovi. Îmi arătaseră un set de mișcări iar eu le-am zis că e joc de copii. Zâmbeau malițios. Cert e că i-am bătut pe maeștri. I-am lăsat cu buza umflată. A doua zi au refuzat să mai joace. Unul avea o entorsă.
Florina Hegedüs
Sunt șefa mea. Până ajung la serviciu. Șeful mă cheamă la raport. Între timp vorbește la telefon cu șeful lui. Seara șeful orașului invită firma la un party. Aici ne autoșefim dansând, savurând cocktailuri răcoritoare îmbibate-n alcool. Tufișurile-s frământate de trupuri. Primim o surpriză cadou, un foc de artificii, de la cel mai șef. E superb. E, e ca o ciupercă uriașă. Dimineața suntem frați, toți. Un altfel de șef, dar șef, zice să tundem iarba. Discret scot rujul din mâneca robei albe, mă rujez, apoi particip.
