Explozia de la tipografie îi prinse pe Jürgen Sr și fiul în spatele fostei măcelării, slăbind nodurile nazistului. Cerul fu acoperit de o cenușă densă. În jur mirosea numai a cerneală arsă. Bătrânul își deschise tacticos umbrela și, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, își aprinse trabucul pe care-l ținea în buzunarul interior al paltonului. Își aduse aminte cum se plimba pe malul Rinului cu Hilde gravidă și nimic nu prevestea războiul. Pufăi de trei ori, ca mai apoi să își pună masca. Băiatul semăna izbitor cu ea.
Monica Ciurea
spuse tânărul, potrivindu-i pălărioara cochetă pe creștet. Abia acostasem la docuri și aprinsesem țigara când te-am zărit. Poalele rochiei îți săltau odată cu șoldurile când ai coborât din trăsură. Ți-am întâlnit privirea când briza ți-a ridicat voaleta. O clipă. Apoi am tresărit când scrumul mi-a fript degetul și te-am pierdut cu totul în vânzoleala din port. Dar te-am visat în fiecare zi ca să te pot găsi, îi șopti sărutând-o pe frunte. Bătrâna tresări cu privirea pierdută. Pe fereastra azilului se profila marea.
Tina Dublea
Așa îmi închipui. Nu i-am întrebat niciodată, dar știindu-l băiet isteț pe tata și cât de frumoasă e albastra din valsul lui Strauss, când trece pe la Galați, nu cred că nu l-a dus mintea să n-o ducă pe mama la un cico, acolo. Acu', trebuie că i-o fi căzut măicuța cu tronc, cum cade carasul la râmă, că nici ea nu era vreo înspumată de baltă. Așa oi fi apărut, ca să dispar în lume cu primul vapor, că nu-mi mai plăcea mirosul de apă, vezi Doamne. Vezi-i Doamne, când se roagă seara și spune-le că mi-i dor.
