Stăm în fund pe nisip și ne prefacem că admirăm apusul. Îmi pui în palmă o scoică ciobită. Apoi, inima ta toată. O lume ideală mi-ai întins la picioare, firesc. Ne-am construit o casă, am mers pe drumuri străine conduși de niște fluturi, am urcat munți fără frânghii, am făcut dragoste cu sete până la epuizare. Am fost fericiți până n-am mai fost. Ai dispărut un timp ca să te-ncarci cu dor, apoi te-ai întors și mi-ai zis că vrei s-o luăm de la capăt. Acum stăm în fund pe nisip și ne prefacem că admirăm apusul.
Cristian Nedelcu
Eram fericită, de-abia așteptam să ajung acasă, să-i spun și lui. Nu mai cunoscusem un bărbat ca el, eram îndrăgostită lulea. Grijuliu, iubitor, știa ce să-mi spună când aveam nevoie de consolare, dar știa și să mă asculte când voiam să mă descarc. Aveam încredere totală în el. Vestea că a dispărut m-a lovit ca un ciocan în moalele capului. Apoi, șoc: nu dispăruse doar el, îmi dispăruseră și toate economiile de-o viață. Am simțit cum se scurge viața din mine. Mai aveam numai două liniuțe. Roșii.
Andreea Mihaela Murariu Moldovanu
Tata are 73 de ani. Îl văd de două ori pe an. Iau un pix și încep să fac calcule pe colțul unei facturi la curent. El a montat prizele din casă. M-a întrebat ce consumatori voi avea în bucătărie. Mă uitam la el și nu înțelegeam. Of, măi fetiță, trebuie să ai un plan pentru toate, dacă vrei să reușești. Am 9 prize duble în bucătărie. Toate și-au găsit locul. Acum fac o adunare simplă. Încă 10 ani cu el, îl mai văd de 20 de ori. Tata, când nu vei mai fi, eu unde mă încarc? La asta nu te-ai gândit.
