Sunt doar crâmpeie din viața unui copil fascinat de cărți poștale, apoi de hărți, apoi de munți și de drumeții.
Apoi a venit "fotografia".
Nu am studii în domeniul artelor plastice, însă unele dintre lucrările lui C. D. Friedrich, C. Monet, J. W. Turner, Van Gogh, P. Cezanne, J. Constable, S. Wyspianski reaprind în mine trăiri din copilăria petrecută pe coclauri verzi sau înzăpeziți.
Fotografia??!!
Hmm, ce provocare, să redau stări, emoții și sentimente fără pensule sau condei, mai ales că acestea sunt obiectul muncii mele în viața de zi cu zi!
Mi se întâmplă frecvent, în natură, indiferent că e vorba despre peisaje pline de măreție sau despre cotloane aparent banale, nesemnificative, să descopăr energii asemănătoare cu cele care animă sufletul.
Vie și dinamică, natura manifestă stări și emoții asemenea ființei umane.
Îmi place să o privesc, să mă las acaparată și să mă oglindesc în ea și nu mi-e teamă să identific de la bucurii și tihnă până la tristețe, zbucium și furie.
Toate sunt în mine, toate sunt în noi, mai mult sau mai puțin intense și le regăsesc adesea pe munte și oriunde, în natură.
Fotografia de iarnă mă provoacă cel mai mult.
De foarte multe ori, în lipsa luminii de răsărit sau de apus care să creeze umbre și forme spectaculoase, rămân puține elemente cu ajutorul cărora să scriu povestea sau să redau stări în spațiul negativ al albului zăpezii doar cu ceea ce pot face cu un aparat de fotografiat.
Când totul pare tern, mă apuc de joacă și îmi dau voie să jonglez cu obiectivele și cu setările aparatului, un Canon Eos 6D.
Îmi place să surprind clipe dramatice sau enigmatice în imagini care să "zgâlțâie barca" privitorului, imagini care să-l pună față în față cu trăirile sale cele mai profunde dar și imagini care odihnesc și duc la reverie.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
