Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema straturilor."
Dora
Ana-Maria Butuza
Ana-Maria Butuza
Sunt pasiuni care durează și devorează, ca și în cazul Dorei, o domnișoară bătrână, crescută în provincie, profesoară de limba română în Sulina, pentru care lexicologia a devenit a doua biblie. Se simte fericită când crede că aduce lumină în viața oamenilor, explicându-le etimologia fiecărui cuvânt din discuțiile cu ei. Chiar și când este singură, se trezește analizând cu voce tare tot ce îi pică în mână sau în fața ochilor. Lumea a început să o privească ciudat, crezând că e puțin nebună, chiar și cele două mâțe ale ei își bagă coada, "din latină", între picioare, "tot din latină", și își fac treabă în altă parte când stăpâna începe să le explice că blană vine din limba bulgară și șoarece din latină. Sorex.
E frumușică, elegantă și bărbaților li se scurg ochii după ea, dar fug ca dracu' de tămâie când începe să le turuie despre pasiunea ei, căci nu asta îi interesează, ci ce se ascunde sub fustele prea lungi și sobre ale Dorei, care le incită imaginația ori de câte ori îi privesc trupul mlădiu, bine structurat și buzele cărnoase care ar putea să facă atât de multe lucruri pentru ei. Ochii le devin goi și o privesc tâmpi, fără să o mai asculte când ea se înflăcărează vorbindu-le despre pelasga și pelasgi, urmașii indoeuropenilor care au venit din Asia Mica. Habar nu au despre ce le tot îndrugă. Ei doar privesc gura Dorei care se rotunjește în jurul fiecărei vocale ca și cum ar fi pregătită să le primească fiorul masculinității, dar ea îi dă înainte fără să bage de seamă că nu interesează pe nimeni ce spune și că bărbații, de fapt, fierb în suc propriu tânjind la trupul, nu la mintea ei.
Doar Ion, un flăcău și el trecut, mai slab de minte, e îndrăgostit de Dora. Stă cu gura căscată când ea îi vorbește, deși nu pricepe o iotă, dar îi place cum îi saltă pieptul când gesticulează și cum urmărește cu degetele subțiri și albe liniile carourilor de pe fustă. Se uită la ea ca la o icoană deși nu-i vine să se roage, ci mai degrabă își simte sângele clocotind și furnicături plăcute cum îi străbat trupul încă neînceput. E singurul care ar asculta-o ore în șir și Dorei îi face plăcere atenția lui.
Asta până într-o după amiază, când Ion, care a venit să îi taie lemnele, i-a povestit ce vorbește lumea în târg:
- Duduie Dora, sunteți cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o și, zău dacă vă mint, chiar și tata-mare a zis că dacă ar fi mai tânăr v-ar săruta cel puțin podul palmei, dar că stârpiți cheful bărbatului cu vorbăria dumneavoastră din care nimeni nu pricepe nimic.
- Cum așa, Ioane? se miră domnișoara.
- Păi cum să vă spun, să nu mă înțelegeți greșit, duduie! Zilele trecute, domnul director Iovaș, de la școala unde predați, povestea la crâșmă că v-a invitat în oraș, la Tulcea, la o înghețată, dar nu pentru înghețată v-ar fi invitat, știți dumneavoastră. Până să vină vaporul personal de Sulina, s-a gândit că poate...
- Poate ce, Ioane?
- Poate nu îi mai repetați că tabacul pe care și-l îndeasă în pipă vine din limba germană.
- Și ce e rău să știe de unde se trage cuvântul ăsta?
- Nu știu, domnișoară, dar mai zicea că bărbații nu sunt interesați nici să știe că vulvă vine din franceză sau latină, că le înmoaie pornirea până le tot explicați dumneavoastră. El doar vrea să vă vadă fluturele, care vine din albaneză, cum i-ați spus, desfăcându-și aripile și zău dacă am priceput ce a vrut să spună cu asta.
- Îhmm, și ce a mai zis musiu? Musiu, care vine de la monsieur, Ioane, și înseamnă domn.
- Eu, să mă iertați, nu știu de unde vine și cum, dar a mai zis că degeaba aveți în șpais damigene cu vișinată dulce dacă la gură sunteți acră și nu am mai înțeles mare lucru, că nici nu știu ce e acela șpais.
- Șpais vine din germană și înseamnă cămară, dar eu nici nu am cămară, Ioane, vezi bine, darămite să mai am și vișinată, care se trage din turcă, că de unde vișini pe malul Dunării?
- Să îmi fie cu iertare, doar vă spun ce a zis. Și după aia, primarul din Chilia, că era și el acolo, a mai zis că nepotul lui nu mai vrea să meargă la școală că s-a săturat de câte "nologisme" i-ați băgat în cap și i-ați mai dat și un patru că nu a știut că "autostradă" e unul dintre acelea. Așa e, domnișoară?
- Neologisme, Ioane!
- Da, duduie, de acelea, să nu vă supărați pe mine, eu doar vă spun.
- Și ce a mai zis domnul Iovaș?
- Păi ce să mai zică, păcatele mele, că nu îmi aduc bine aminte cum le zicea la unele cuvinte! Mai zicea că degeaba vă țineți așa fudulă, că până la urmă tot s-a găsi vreunul să vă pună capac.
- Fudulă, eu, Ioane? Fudulă, care vine din limba turcă? Așa mă știi tu pe mine?
- Eu nu știu turcă, duduie Dora!
- Tu nu știi nimic, Ioane, dar ei văd că știu prea multe, și ce-au mai zis?
- Mai era și un inspector de la Constanța care zicea că vă cunoaște și că i-ați ațâțat șarpele în nenumărate rânduri la ședințe. Să nu mă întrebați ce șarpe că n-am priceput, dar zicea că vă visează noaptea, explicându-i cu indicatorul la tablă, că "sex" vine din franceză și că dumneavoastră, domnișoară, nu vă pricepeți nici să sărutați franțuzește oricâte cuvinte de-ale lor știți, mai degrabă vă pricepeți să omorâți cheful omului decât să-i înviați dorința, de aceea sunteți singură.
- Dorința mea nu contează, oare, chiar nu contează?
- Nu știu eu de astea, eu știu doar că sunteți frumoasă și bună. Eu atât știu. Mai vin și mâine să tai lemne. Sărut-mâna!
Și Dora rămase privind în urma lui cum se îndepărtează, cum se face tot mai mic, cât un pitic. "Pitic", își zise, "vine din slavă", apoi se așeză pe unul din bușteni: "buștean, etimologie necunoscută. Doamne, dezleagă-mă pe mine de mine și de povara asta în care caut să deslușesc cuvintele tale!", și făcu semnul crucii cu limba în gură. Tocmai atunci cerul se învolbură a furtună și Dora repetă mașinal: "furtună, din neogreacă", apoi un fulger îi răpi de pe buzele cărnoase: "fulger, din latină" și o pătrunse ca o săgeată, tot din latină, din cap, prin toate straturile ființei ei nemaipomenit de știutoare, de frumoase și bogate ca limba pe care o avea în sânge.