Tocmai plecasem de la semafor, când am simțit ceva cum vine tare către mine, din dreapta. Ce crezi, era privirea tipului ăsta care o aruncase către mine. Noroc că am reflexe bune, mă știi, așa că am prins-o din zbor, dar dragă, era verde și fierbinte rău, cred că eram caraghioasă cum jonglam cu ea ca la circ, dintr-o mână în alta, strigând au au. Am pus-o pe bord și am tras pe dreapta să i-o dau, că-mi făcea semne ca un disperat. Doamne, și el ce-a zis? Ce să zică, bună ziua, agent Țoroflișcă, actele la control.
Dan Banu
Privirile bătrânului cercetau apele în susul și-n josul lor, învolburate ca ele, cătând parcă o crăpătură în curgerea grea pe unde să-și vâre degetele și să tragă de porțile cele cu toată vlaga pe care trupul puțin o mai păstra pitită în suflet. Pentru o clipă doar, soarele coborî în ochii bătrânului, se cuibări într-înșii ca o pasăre oarbă, pentru a luneca mai departe peste dealuri și peste lumi. Oftă, n-avea harul să-l scoată și nici curajul să meargă după el, așa că se-ntoarse înapoi la babă.
Elena Fermuș
În ziua aceea soarele dogorea așa cum știe el s-o facă în luna lui cuptor. Ziua-n care femeia a văzut limpede că bebelușul ei nu e deloc tulburat de razele luminoase ce îi scăldau ochii de lapte. Un gând negru i-a înghețat dintr-o dată toate simțurile. Dacă? Nu, nu e cu putință, tot ea se-ncuraja, primise zece la naștere. După mai multe investigații temerile i s-au adeverit: odrasla ei poartă-n ochi noaptea neagră, de aceea nu se sfia de raze, și-așa va fi mereu. Inima mamei a orbit și ea. De ce mai răsare soarele?
