Primul lucru pe care l-am învățat despre acest oraș neobosit a fost cum să traversez strada. Mi s-a spus că a traversa o stradă din Hanoi este cumva o chestiune de credință. Mai întâi trebuie să încerci să găsești un loc mai gol în trafic. Apoi începi să mergi încet, dar ferm. Mergi constant, nu accelera și nu te uita înapoi. Ceea ce vei descoperi este că literalmente traficul va începe să curgă în jurul tău.
Situat pe malul drept al Râului Roșu, Hanoi este și un oraș al lacurilor. Hoan Kiem este considerat cel mai frumos. Sunt multe de văzut în capitala vietnameză, noi am ales bizarul mausoleu al veneratului Ho Chi Minh (din păcate nu ne-am nimerit în orele de program), "Pagoda într-un picior" și "Teatrul de păpuși pe apă", unde totul se întâmplă pe suprafața unui bazin cu apă, iar personajele sunt manipulate prin niște tije și sfori mânuite de oameni care stau în apa adâncă din spatele scenei. Cartierul vechi este un amalgam de esențe tari. Denumit "36 de străzi", el are un secol de existență, și fiecare stradă este denumită după breasla și tipul de marfă care se poate cumpăra pe ea. Casele au fațade înguste și camere adânci ca niște tuneluri.
Nu departe de cartierul vechi există o stradă unde de două ori pe zi, un tren trece fix printre casele oamenilor. Pentru localnici, viața pe șinele de tren este parte din rutina cotidiană: ei stau pe șine la povești, acolo gătesc, acolo li se joacă copiii, iar când trenul se apropie, se ridică, își mută scaunele, bicicletele și așteaptă ca acesta să treacă.
Ritmul vieții variază de la frenetic la docil. Este uimitor cum oamenii își pot continua viața cu atâta seninătate în mijlocul acestui haos. Un extraordinar instinct de supraviețuire le dă puterea să meargă înainte cu aceiași tenacitate cu care au câștigat războiul cu americanii. În Hanoi totul se întâmplă pe stradă: gătit și mâncat, tuns și bărbierit și în general toate învârtelile de zi cu zi. Acești oameni trăiesc acolo unde lucrează și muncesc din greu pentru a trăi.
Stegulețe roșii cu o stea galbenă flutură în ciorchini, peste tot. Cântece patriotice și discursuri pe un ton de entuziasm muncitoresc răsună în difuzoarele montate la tot pasul. Exerciții de contemplație se desfășoară pe alei și în parcurile ce înconjoară lacurile din centru.
Ultima zi: Anul nou petrecut cu bere și zgârciuri de pui alături de o gașcă de tineri pe scăunelele pentru pitici, într-unul dintre miile de restaurante improvizate prezente pe toate străzile.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
