Elevii selectați în urma unui Open Call au participat în luna iulie 2024 la cinci ateliere de scriere dramatică (online) cu dramaturga Mihaela Michailov, dramaturgul Alex Gorghe și regizorul George Zamfir. Întâlnirile au continuat, cu prezență fizică, în luna septembrie 2024, cu zece zile de ateliere de scriere dramatică și teatru devised în Bacău, alături de dramaturgul Alex Gorghe și regizorul George Zamfir.
"Ne-am întâlnit cu tinere și tineri foarte curajoși, care au dat naștere unor texte pline de imaginație. Ne bucurăm că putem să le oferim instrumente prin care se pot exprima într-un mod autentic și liber, dar mai ales că am luat pulsul noii generații. Textele care vor rezulta în urma atelierelor abordează teme și estetici diferite și asta este foarte tare. Abia așteptăm să le/îi cunoașteți". (regizorul George Zamfir)
*
3:33 dimineața
de Denisa-Ștefana Corladi
de Denisa-Ștefana Corladi
SCENA 1 - PARTY PARTY PARTY
Louis - băiatul care vomită, 16 ani jumate
Mario - băiatul cu maneaua, 17 ani fără 10 zile
Costel - cel mai bun prieten al lui Mario, 17 ani jumate
O PETRECERE DIN PERSPECTIVA LUI LOUIS
Louis: ce să beau, ce să beau, ce să beau?
Mario: uite, rom cu cola.
Louis: nu-mi place romul.
Mario: ai mai băut rom? știi ce gust are?
Louis: n-are același gust ca esența de rom pe care o folosește mama?
Mario: ești tâmpit? romul și esența de rom sunt două chestii diferite. ia, încearcă.
(Louis încearcă. nu-i place. îi place cola, doar că băutura era doar tare, nu și dulce.)
Louis: ce căcat e ăsta, bă? ai zis că-i rom cu cola.
Mario: este. trei sferturi rom și restul cola. dacă nu-ți place, bea altceva.
Louis: altceva ce?
Mario: gin cu sprite. vin. mai ai bere. vodkă. nu cred că o să îți placă dacă faci așa la rom, oricum. ți-am spus că avem bere? vin... gin cu sprite dacă îți place așa... mai dulce. (se întoarce către ușă) ooo, Costeeeleee!!
Louis (în gândul lui): okay, super, Mario e deja în lumea lui. pariu că o să pună manele și o să înceapă să plângă pe ele. perfect. super petrecere. alt party la care nu mă îmbăt.
după un timp
Mario: ooo, beeei. în sfârșit bei și tu ceva. ce ai acolo?
Louis: o combinație perfectă de gin cu sprite, vin cât cuprinde, puțină vodkă, rom pentru aromă și bere ca să stingă, eu îi spun
carcalete Mario: și e bună?
Louis: normal că nu. beau ca să mă simt bine, nu pentru că îmi place.
Mario: o să vomiți, bă prostule
Louis: pariu?
Mario: pariu că o faci în mai puțin de 10 minute după ce bei tot ce ai acolo.
Louis (în gândul lui): perfeeeect. acum am de ce să beau, să mă îmbăt și să nu vomit. nu are cum să se întâmple fix azi. fix acum. (cu voce tare) pariu că îl dau gât și mai dau și două shot-uri după.
Mario: două shot-uri de ce?
Louis: de ce vrei tu. le dăm împreună.
Mario: rom să fie!
Louis (în gând): cine dracu m-a pus să dau și shot-uri? shot-uri de rom în special. supeeeeer. mi-a venit să vomit după primul. n-am făcut-o. nu am de gând să pierd pariul. al doilea shot mi-a dat fiori de rău în tot corpul. aș fi putut vomita prin orice gaură care iese din corpul meu după poșirca aia. Mario n-a văzut că eram galben la față. la cât era de beat, nici nu m-aș fi așteptat la altceva. a ieșit din bucătărie pe 7 cărări.
(deși alcoolul își face efectul abia la o oră după ce îl consumi, Louis s-a îmbătat imediat după shot-uri)
Costel: bă, frate, ești bine? hai să mergem în cameră.
Louis: ce să facem în cameră amândoi? ia-o pe gagică-ta. sau vrei în 3? (râde isteric, de unul singur, la propria glumă)
(în gând) doamne, n-am mai râs atât de mult la o glumă de ani buni. "sau vrei în 3?" doamne, ce amuzant sunt când sunt beat... nici n-am auzit ce a zis la cât de tare râdeam. am râs atât de tare încât am făcut bucătăria să râdă și ea la gluma mea. ce amuzant râde bucătăria, parcă se învârte în jurul meu. am încercat să mă ridic și scaunul m-a tras înapoi, să-i mai spun o glumă. mă uit la ceas, dar și el râdea cu mine. era blurat tare, am văzut că-i 3 care-mi trimite doi pupici. tare afectuos ceasul ăsta al meu. așa l-am învățat.
Mario: n-ai vomitat, bă?
Louis: hm? ce? cine eu? niciodatăăă! (sughiț) auzi? (sughiț) cât e ceasul, bă? ceasul meu (sughiț) nu vrea să-mi spună (sughiț) încă râde.
Mario: e 3:33 (sughiț) culcă-te (sughiț) ești pe altă lume (sughiț).
Louis: oooo (sughiț) ora magică, cum să dorm? sunt (sughiț) sufletul petrecerii. cred că o să (sughiț). nu, nu, nu. (sughiț). mă ajuți să mă ridic? (sughiț)
(în gând) am rămas cu mâna întinsă. Mario plecase fără să-l văd. sughițul nu se mai termina. mă durea stomacul și toate luminile verzi din bucătărie au intrat în mine. mă ardeau pe gât și voiau să iasă. scaunul mă ținea strâns să-i mai spun glume, bucătăria încă râdea și ceasul meu încă îmi trimitea doi pupici. lumina verde s-a estompat când am închis ochii și am lăsat-o să iasă pe podea. am vomitat. mi s-a părut o oră întreagă. lumina verde s-a făcut un lichid maro, scârbos și spirtos, bucătăria s-a liniștit, scaunul mi-a dat drumul și ceasul îmi arăta 3:33. mă doare capul și gâtul mă ustură. acum plâng și trag dintr-o țigară.
SCENA 2 - PARTY PARTY PARTY
Louis - băiatul care vomită, 16 ani jumate
Mario - băiatul cu maneaua, 17 ani fără 10 zile
Costel - cel mai bun prieten al lui mario, 17 ani jumate
Loredana (i se spune Lori) - prietena lui costel, 17 ani
ACEEAȘI PETRECERE, DIN PERSPECTIVA LUI MARIO
Louis: ce să beau, ce să beau, ce să beau?
Mario (în gând): doamne doamne doamne, ce-i cu puțoiul ăsta aici? e 1 jumate și el nici măcar n-a băut până acum? o petrecere bună începe la 10 cu oameni deja amețiți, se stă la un pahar de vorbă până pe la 12, și după până la 4 se bea toată băutura adusă. la 7 se bea ultimul pahar și lumea se culcă. e 1 jumate și el nici măcar nu a început. păi eu la vârsta lui dădeam shot-uri flambate... (cu voce tare) uite, rom cu cola.
Louis: nu-mi place romul, nu vreau.
Mario: ai mai băut rom? știi ce gust are?
Louis: n-are același gust ca esența de rom pe care o folosește mama?
Mario: ești tâmpit? normal că nu. romul și esența de rom sunt două chestii diferite. ia, încearcă.
(în gând) doamne, cum se strâmbă... parcă a băut numai Robby Bubble până acum. fenomen Louis ăsta...
Louis: ce căcat e ăsta, bă? ai zis că-i rom cu cola.
Mario: este. trei sferturi rom și restul cola. dacă nu-ți place bea altceva.
Louis: altceva ce?
Mario: gin cu sprite. vin. mai ai bere. vodkă. nu cred că o să îți placă dacă faci așa la rom, oricum. ți-am spus că avem bere? vin... gin cu sprite dacă îți place așa... mai dulce. (pleacă din bucătărie) ooo, Costeleeee!!
Costel: cât ai băut, bă? nici n-am ajuns bine și deja am văzut vreo 3 oameni care vomitau pe afară.
Mario: cine, eu? să beau? (râde) păi cum să nu? EU am pus MIE în alcooleMIE (râd amândoi). unde ai fost până acum, Costelee? n-am avut cu cine să beau...
Costel: am avut ceva... treabă
Mario: treabă? cu cine? (foarte dramatic) fără mine??
Costel: îți spun mai târziu. hai, dă-mi ceva de băut, vreau să mă distrez, sunt în urmă deja.
Mario: vezi că e romul meu în bucătă(sughiț)rie. ia de acolo (sughiț), ia cât vrei, ia cât îți dorește inima, ia (sughiț), dar să nu iei tot, să mai lași și la (sughiț) băiatu' (face semn spre el).
(Costel iese din scenă, intră Louis)
Mario: ooo, beeei. în sfârșit bei și tu ceva. ce ai acolo?
Louis: o combinație perfectă de gin cu sprite, vin cât cuprinde, puțină vodkă, rom pentru aromă și bere ca să stingă, eu îi spun
carcalete Mario: și e bună?
(în gând) cine dracu ar bea așa combinație? nici să nu mai am băutură n-aș bea așa ceva. doamne... îmi aduce aminte de mine la prima beție când am combinat tot ce mai era prin bucătărie și eu i-am spus carcalete. eu i-am dat numele... o să se lase cu vomă pe podea, dureri de cap și cu usturimi în gât. doamne ce puțoi... ce amuzant e.
Louis: normal că nu. beau ca să mă simt bine, nu pentru că îmi place.
Mario: o să vomiți, bă prostule
Louis: pariu că nu o fac?
Mario: pariu că o faci în mai puțin de 10 minute după ce bei tot ce ai acolo?
Louis: pariu că îl dau gât și mai dau și două shot-uri după?
Mario: două shot-uri de ce?
Louis: de ce vrei tu. le dăm împreună.
Mario: rom să fie!
(în gând) nu voiam shot de rom. nu îmi place simplu, dar știam că o să îl facă să vomite. pur și simplu știam. dacă nu după primul, atunci după al doilea, și dacă nici după al doilea, atunci sigur nu durează 10 minute până să se întâmple. doar am trecut prin ce trece acum. l-am văzut galben la față, am văzut că l-au trecut fiori de rău, așteptam să văd cum vomită, dar tot ce-am văzut a fost cea mai frumoasă, splendidă și perfectă fată care a intrat pe ușă. superbă. mama la copii și pofta inimii cum s-ar spune. cine era? nu știu. am încercat să merg spre ea cât mai drept. mi-a reușit. eram mândru de mine.
Mario: auzi? ne cunoaștem cumva?
Lori: nu cred, nu. sunt Loredana, dar mi se spune Lori.
Mario: Loreda(sughiț) Lori... semeni foarte mult cu cineva...
Lori: da? cu cine?
Mario: cu viitoarea mea iubită. (râde puțin și Lori doar zâmbește stânjenită)
(în gând) haide!! mergi!! e una din cele mai bune replici pe care le-am. merge de cele mai multe ori. fata asta nu reacționează. e fumată oare? nu m-a auzit. da păi fetele stau la coadă ca să le spun replica asta și ea nu mă aude? nu mă bagă în seamă?
Mario: auzi? ești atât de fierbinte încât mi-ai încălzit berea
Lori: nu ai nicio bere.
Mario: exact! vezi? s-a evaporat... (Mario speră la o reacție. nimic. fata doar zâmbește politicos)
Lori: miștooo.
(trec câteva momente de liniște în care se auzea doar melodia lui Smiley)
Lori: îl știi cumva pe Costel? l-ai văzut pe aici?
Mario: l-am văzut în bucătărie ultima oară, vrei să-l chem?
Lori: nu, nu, mă duc să îl caut eu. ne mai... auzim, da.
(Lori o ia în partea opusă bucătăriei)
Mario: alo alo (sughiț) pisi (sughiț) în ceala(sughiț)lalaltă parte. da bine, pleacă (sughiț), pleacă de lângă mine!! (sughiț) du-te la (sughiț) Costel.
(Mario merge la bucătărie să-și ia o bere, acolo îl vede pe Louis care râde de unul singur, cu ochii pe jumătate închiși)
Mario: n-ai vomitat (sughiț) bă?
Louis: hm? ce? cine eu? niciodatăăă! (sughiț) auzi? (sughiț) cât e ceasul, bă? ceasul meu (sughiț) nu vrea să-mi spună (sughiț) încă râde.
Mario: e 3:33 (sughiț) culcă-te (sughiț) ești pe altă lume (sughiț).
(în gând) doamne doamne doamne, ce fată frumoasă... Lori... are nume de înger. normal că are, la cât e de frumoasă. oare ce treabă are ea cu Costel? am folosit cele mai bune replici pe ea și ea nimic. nici măcar o reacție. să i-o zic oare pe aia cu tatăl tău e terorist? mai rău nu are cum să fie...
Louis: oooo (sughiț) ora magică, cum să dorm? sunt (sughiț) sufletul petrecerii. cred că o să (sughiț). nu.
(Mario pleacă să o caute pe Lori. iese din bucătărie și o vede sărutându-se cu Costel. pune o manea de jale și începe să plângă.)
Mario: plâng și trag dintr-o țigară...
SCENA 3 - ȚAC PAC, HOP CU BAC
Paula - fata cu pricina
Alex - cel mai bun prieten al Paulei
Paula: e 10 septembrie. e fucking 10 septembrie și eu abia mă apuc să citesc, nu să învăț, să fucking citesc comentariul la Harap-Alb. de ce dracu nu m-am apucat din august? măcar august...
10 septembrie. câte comentarii? 3? mda, aș vrea eu... 3 pentru fiecare operă poate... 33 în total? doamne, nici măcar asta nu știu?
10 septembrie. 1 august. 1877. convorbiri literare. inițiere. două împărății. verde-roșu. 3 copii. mezin. duminică. duminică? sfânta duminică!
10 septembrie. Spân. fântână. Harap-Alb. probe. apă vie-apă moartă. fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată...
(o fucking sună Alex)
Paula: alo? ce faci treaz la ora asta?
Alex: sunt în fața blocului tău, ieși puțin?
Paula: e 3 dimineața, Alex. e fucking 3 dimineața. ce dracu faci la ora asta aici?
Alex: da, uite, eram prin zonă, mă plictiseam puțin și am zis să te sun. vreau să îți spun ceva.
Paula: dacă dormeam?
Alex: dormeai?
Paula: nu.
Alex: păi și atunci? hai, cobori?
Paula: nu.
Alex: de ce? ai altceva mai bun de făcut?
Paula: învăț pentru bac.
Alex: pentru bac? ai înnebunit? e 3 dimineața. septembrie. mai sunt 10 luni.
Paula: așa, și? ce propui? ce fucking propui? mă fucking calmează dacă învăț de pe acum.
Alex (o imită): "mă fucking calmează dacă învăț de pe acum" okay. ai fucking 15 secunde să fucking cobori. dacă nu, o să fucking sun la interfon și o să-ți fucking trezesc toată familia.
(Alex închide apelul)
Paula (în timp ce se pregătește să coboare): doamnee. de ce, de ce, de ce? 10 septembrie. uneori îl urăsc atât, dar atât de mult, și totuși îl iubesc. 1 august 1877. ce dracu caută afară la 3 dimineața? cică "să îmi spună ceva"... păi nu putea să o fucking facă la telefon? convorbiri literare. e fucking 10 septembrie, el nu are de învățat pentru bac? ce ar trebui să fac? inițiere.
(în fața fucking blocului)
Paula: te ascult.
Alex: tocmai ce voiam să sun la interfon. uite, ți-am luat un trandafir
Paula: e de plastic. de fucking plastic, Alex.
Alex: așa și? uite ce frumos e. și știi care-i partea bună? nu se ofilește niciodată.
Paula: știi care-i partea rea? e de plastic. lumea încearcă să folosească cât mai puțin plastic și tu ce faci? încurajezi? tu fucking încurajezi?
Alex: nu...?
Paula: e măcar eco-friendly?
Alex: de unde să știu? ți se pare că l-am făcut eu?
Paula: tu faci glume? tu fucking glumești cu mine?
Alex: dacă nu-l arunci pe jos, bănuiesc că nu faci rău nimănui.
Paula: doamne... ești exact ca Spânul.
Alex: ca ce?
Paula: ca fucking Spânul.
Alex: n-are spini, Paula. ți se pare ție.
Paula: ce faci pe străzi la fucking 3 dimineața, mă rog?
Alex (sarcastic): știam că înveți și am spus că trebuie să fac ceva să te scot din bula asta a ta.
Paula: chiar știai că învăț?
Alex: nu, normal că nu. de unde să știu? voiam să ieșim, că nu te-am mai văzut din august. ce-ai făcut până acum?
Paula: am învățat.
Alex: în august?
Paula: 1 august 1877.
Alex (puțin mirat): okay, nu ți se pare cam mult? nu cred că trăiești de aproape 150 de ani să înveți pentru bac.
Paula: nu. pe 1 august 1877 a fost scris Harap-Alb, deșteptule!
Alex: okaaay, suuper. nu vrei să-l lăsăm pe Harap-Alb să-și trăiască viața de unul singur puțin? am să-ți zic ceva epic.
Paula: epic?
Alex: bine, nu chiar epic, e doar -
(Paula îl întrerupe)
Paula: știai că Harap-Alb e un basm cult care face parte din genul epic?
Alex: ai de gând să continui să faci asta?
Paula: să fac ce?
Alex: să-mi vorbești de Harap-Alb.
Paula: nu o fac intenționat.
Alex: lasă bacul acum. ai 10 luni la dispoziție să te gândești la el. eu îți cer doar 10 minute și după te poți întoarce în... în... în ce an era?
Paula: 1877.
Alex: așa, exact, te poți întoarce în '87 să citești în premieră ce-a scris Creangă.
Paula (în gând): doamne... (se și fâstâcește) devine totul foarte fucking cringe. ce dracu e cu băiatul ăsta? ce vrea să îmi spună la efectiv 3 dimineața? okay, înțeleg, nu învață pentru bac, dar oamenii normali nu dorm la ora asta? am prieteni anormali. fucking anormali.
10 septembrie. lumina îi bate direct în ochi. oare și Harap-Alb avea ochii așa cum îi are Alex? cum era...? două împărății... verde-roșu. 3 copii... mezin. duminică. nu, nu duminică.
Paula: fucking sfânta duminică!
Alex: ce?
Paula (se fâstâcește): ă... mâine. știi tu... mâine-i sfânta duminică.
Alex: miercuri. mâine-i miercuri, Paula.
Paula: ce? ba nu (se uită la telefon și vede că e fucking miercuri) ba da. de fapt, ba nu, miercuri e azi, e trecut de 12 noaptea.
Alex (sarcastic): uau, știi zilele săptămânii. bravo, Paula. știi să și numeri până la 10 sau încă te încurci între 6 și 7?
Paula: îmi spui de ce m-ai chemat? ce ai să-mi spui atât de epic?
Alex: e mult mai complicat decât pare, să știi.
Paula: sigur...
Alex: mă asculți?
Paula (sarcastică): da, da. la fel cum Harap-Alb a ascultat de tatăl lui înainte să plece de acasă.
Alex: pe bune acum, Paula.
Paula: pe bune îți zic și eu, chiar cred că ascultarea e cea mai importantă. adică, uite, dacă stai să te gândești puțin, Harap-Alb nu ar fi trecut prin tot chinul ăla dacă ar fi ascultat de -
(Alex o fucking sărută pe Paula)
Paula: okay. ce s-a fucking tocmai întâmplat?
Alex: proba sărutului.
(Paula se enervează puțin)
Paula: ce vrea să fucking însemne asta, Alex? ai înnebunit? fucking "proba sărutului" cică.
Alex: păi da, ai trecut de probă. felicitări, Harap-Alb!
Paula: ce dracu? ce fucking spui acolo?
Alex: spun că tu vorbeai de fucking Harap-Alb în timp ce eu voiam să-ți spun că te - (Alex se oprește din vorbit)
Paula: că ce, Alex? că mă fucking ce?
Alex: că te fucking iubesc, Paula.
Paula: asta era atât de fucking complicat de fucking spus?
Alex: da, Paula, asta era atât de fucking complicat de fucking spus.
Paula: păi și de ce nu ai fucking spus până acum?
Alex: pentru că vorbeai de fucking Harap-Alb, Paula. de fucking Harap-Alb.
Paula (în gând): asta e problema lui? doamne... ce dracu se întâmplă? ce dracu se fucking întâmplă? adică tot eu am fost deranjată și chemată afară la fucking 3 dimineața și acum e tot vina mea? e vina mea că ce? că fucking ce? că vorbesc de Harap-Alb? asta e fucking problema lui?
Alex: okay, știi ceva? las-o baltă, e 3:33, e târziu. iartă-mă, n-ar fi trebuit să te deranjez. ți-am pierdut timpul destul. îmi pare rău. noapte bună.
(Alex dă să fucking plece și după câțiva pași e oprit de Paula)
Paula: Alex
Alex: da?
Paula: ia și trandafirul. nu-mi trebuie.
SCENA 4 - NU VREAU SĂ AJUNG ÎN IAD
Irina - fata care are coșmarul
Voce 1 - înger bun
Voce 2 - înger rău
Voce 3 - Iisus
Irina: Am lăsat geamul deschis. Mi-a luat două săptămâni să ajung la recordul de a adormi înainte de 12 noaptea. Ce se întâmplă? Închid ochii de 5 ori la rând, iar la a șasea mă trezesc undeva între 1 și 4 dimineața să îmi pun căștile deoparte, telefonul la încărcat și gândurile la loc sigur. Am atât de multe de zis și totuși gura-mi stă închisă. E înțepenită. Limba amorțită. Țipete la ore târzii. Dureri de stomac în somn. Mâncare la miezul nopții. Frig. Tăcere. Mi-e lene. Vreau să mă ridic să strâng totul și mi-e atât de greu s-o fac. Nu o fac. Mi-e frig. Nu vreau să tac. Nu vreau să mă trezesc. Nu vreau să fac ce nu ar trebui să fac. Sunt obligată. Mă ridic. Oftez. Tac. Tac când vreau să plâng. Când vreau să râd. Când vreau să țip. Când vreau să țip? Vreau? Vreau să râd? Nu vreau. Oftez. Înghit. Tac. Așa e frumos, nu? Oamenii mari au dreptate. Eu când voi fi un om mare? Care-i exact momentul în care liniștea devine zgomot și nu mai e liniște deloc? Brichetă. 2 grame. Foiță. Filtru de carton. Click-scânteie-foc. Cioată. Stop. Trage trage. Fum. Tuse. Uau ce plafon frumos. Liniște. Întuneric. Stop. Prea mult întuneric. Vânt. Foșnet. Stop.
Voce 1: dacă mai fumezi mult, n-o să mai ajungi adult.
Irina: ce? cine spune asta?
Voce 1: dacă mai fumezi, la moarte tu urmezi.
Irina: ce dracu se întâmplă?
Voce 2 (entuziasmată): dacă continui să fumezi, să vezi cât o să te distrezi!!
Voce 1: o să mori și n-o să poți pleca, căci chinul e veșnic și aproape-i judecata.
Voce 2: hai că nu-i așa mare scofală!! nu-ți cere nimeni socoteală... chinul nu există... nu trebuie să fii tristă.
Irina: cine ești? (pauză. Irina așteaptă un răspuns)
Voce 3: eu sunt tot ce te înconjoară. sunt a tuturor comoară. sunt lumină. pace divină. sunt rege și regină.
Irina: da, și eu prințul Charles. auziți? cum pot pleca?
Voce 2: e o ușă undeva pe stânga.
Voce 1: nu poți pleca, stai și înfruntă-ți soarta.
Irina: da? și care-i soarta mea? ce dracu nu fac bine? aparent, știi mai multe decât mine. de ce încep să vorbesc în rime?
Voce 3: căci poezia e iubire, e o altfel de vorbire.
Irina: asta e rimă, nu poezie, e o mică deosebire.
Voce 1: și totuși, uite cum o faci.
Irina: asta pentru că nu taci!
Voce 3: vrei să tac? asta îți dorești să fac?
Irina: vreau să înțeleg ce se întâmplă. okay, am fumat, dar asta ar trebui să mă facă să dorm, nu să vorbesc cu nu știu ce pseudo-voce-rege-regină-lumină-pace-divină.
Voce 1: el e atotputernicul.
Voce 2 (îngână prima voce, sarcastic): atotputernicul.
Voce 1: atotștiutorul
Voce 2: atotștiutorul
Voce 1: atotvăzătorul
Voce 2: sanki
Irina: mhm, deci vorbesc cu dumnezeu? știam că nu vorbește direct cu oamenii...
Voce 1: păi îți trebuie îndrumare...
Voce 2: e mai mult o alinare.
Voce 3: e de fapt un anunț.
Irina (ironică): a, deci ai venit să îmi spui că o să ajung în iad sau cum?
(pauză)
Irina: nu. n-are cum. sunt o persoană bună.
Voce 3: da, dar toate se adună.
Irina: e cumva o glumă? (pauză) e una foarte proastă, să știi!!
(pauză)
Irina: chiar ajung in iad?? am fumat un simplu cui...
Voce 2: cui pe cui se scoate
Irina: nu se poate! nu ajung în iad. nu te cred până nu te văd!!
(pauză)
Irina: cool... doar am înnebunit puțin aparent. mișto...
(lumină puternică, orbitoare. apare Iisus)
Irina: doamne doamne doamne. imposibil! ești real. ba nu, scuze, scuze, sunteți. sunteți? ești? ești pe bune. incredibil...
Iisus: am fost mereu real, acum sunt doar vizibil.
Irina: doamne... chiar ajung în iad... de ce? dacă e doar din cauză că am fumat, să știi că pot să îl arunc! o să merg și la biserică și o să mă rog de 3 ori pe zi. în fiecare zi. și o să mă spovedesc. da! o să spun tot ce am făcut rău. promit.
Iisus: copilă, ai mult se pătimit...
Irina: știu să și pictez!! dacă nu ajung în iad, voi picta toată viața numai icoane cu fața ta. nu vreau să ajung în iad. nu vreau să mă doară.
Voce 2: în iad nu-i durere și nu-i chin. hai, mai trage un fum, mai gândește-te puțin...
Voce 1: las-o în pace. nu vezi că nu vrea și că nu-i place? uite, e palidă la față. știe că stă pe-un fir de ață.
Irina: de ce mă doare capul? mi-e rău. mă doare stomacul. mi-e frig și tremur, simt că o să cad. așa se simte când ajungi în iad? Jesus... stai, de ce nu mai vorbiți?
Am lăsat geamul deschis. Mi-a luat două săptămâni să ajung la recordul de a adormi înainte de 12 noaptea. 3:33 dimineața. Brichetă. Click-scânteie-foc. Trage. Tuse. Tace. E liniște și pace. Pace... pace divină! Fuck. Apă într-o călimară. 3 pensule. Pânză. Vopsea. Rege și regină. Păr lung, față senină, ochi mai albaștri decât cerul. Lumină. Stop. Unde-i albastrul? Termin mâine. Mi-e frig. Nu vreau să fac ceva ce nu-mi doresc să fac. 2 grame. Filtru de carton. Brichetă-click-scânteie-foc. Trage. Stop. Nu vreau să fac ceva ce nu-mi doresc să fac. Te rog, nu vreau să ajung în Iad.
SCENA 5 - MOTIVUL FURTIȘAGULUI
Alex - 19 ani, colecționar de obiecte neplătite
doza de cola furată din mega
trandafirul lipit de perete cu capul in jos
semnul de circulație cu radar
papucelul unui copil
Alex: ia uitați ce-a adus tati acasă...
(Alex ține în mână o anvelopă din spatele unui land rover defender 110 tweaked expedition edition și îl pune lângă celelalte 7. Se trântește în pat și apoi se uită la ceas)
Alex: super. 3 jumate. (oftează) încă o noapte dormită pe jumătate (cască) 5 ore de somn (cască, imită obiectele pe o voce pițigăiată) "vai, Alex, știi cât de bucuroase suntem că ne-ai luat la tine?" (pauză mică) normal că știu, ce ați fi făcut voi fără mine? (aproape adormit, cască, schimbă vocea) "am fi murit de frig pe străzi și de foame pe rafturile magazinelor" (pauză)
Doza: dacă asta crezi că ți-am răspunde, ești nebun de legat
(Alex, confuz, se ridică din pat)
Doza (sarcastic): vai doamne ce bucurie pe noi că ne-ai răpit din casele noastre. bravo!! cu așa gândire de ce nu aduci și oamenii de pe stradă la tine în casă?
(Alex observa că sunetele vin de la doza de cola furată anul trecut din mega)
Alex: coaie, tu chiar vorbești?
Doza: nu, coaie, visezi. ce ai? te-ai luat aiurea?
(Alex se uită în oglinda de pe masă. Se freacă la ochi. Își dă o palmă. Doza, un trandafir lipit pe perete cu capul în jos, un semn de circulație cu radar și un papucel de copil încep să râdă)
Trandafirul: vezi? ți-am spus eu că asta va face. trebuia să punem pariu!!
Doza: taci, bă, ce te umfli atât în petale? nu vezi că tot nu crede?
Semnul: doamne, ce față are... zici că l-a prins poliția pentru prima oară.
Papucel: sau că a călcat în caca de câine.
(Alex se mai freacă o dată la ochi)
Trandafirul: pe cât punem pariu că își mai dă o palmă? efectiv își mai dă o palmă
Alex: coaie, voi chiar vorbiți?
Doza: da, coaie, da.
Alex: dintotdeauna?
Doza: dea, dea, dintotdeauna.
(Alex se freacă la ochi încă o dată. se ciupește de mână)
Alex: jură-te tu că voi vorbiți
Trandafirul: n-auzi bine sau cum? n-ai furat și vreun aparat auditiv ceva? poate te ajută.
Alex: păi și de ce dracu nu ați spus nimic până acum?
Doza: și să-ți spunem ce? "vai, alex, ce bucuroși suntem că ne-ai luat la tine... am fi murit de frig și foame".
Alex: bine, nici chiar așa, da măcar un "salut alex", "ce mai faci, alex?", "cum ți-a fost ziua, alex?" parcă mergeau așa din când în când.
Trandafirul (sarcastic): o, vai, doar noi ăia nepoliticoși, nu? pff, da, doamne, unde-mi sunt manierele?? hai, ia un loc, fă-te comod, simte-te ca acasă efectiv.
Papucel: calmează-te, că-ți pică frunzele.
Alex: okay, aveți ceva cu mine sau?
Doza: cine? noi? nu, nu... ți se pare doar.
Alex: mhm... da... sigur, mi se pare mie, mhm.
Semnul: deci, Alex, ce mai faci? cum ți-a fost ziua?
Alex: da, păi, uite, mai nimic interesant, am fost ocupat -
Trandafirul: era doar sarcastic, să știi.
A: super. îmi spuneți și mie ce nu vă convine?
Trandafirul: 7 august 2022. îți sună cunoscut?
(Alex se mai ciupește o dată de mână)
Doza: ia-l mai ușor, nu vezi că încă nu crede?
Papucel (începe să râdă) ce față amuzantă are. zici că a făcut caca pe el.
Semnul: sau că l-au prins beat la volan.
Trandafirul: hai, spune. îți amintești? 7 august 2022. hotelul ăla din București de 3 stele. îți amintești?
Alex: da... cred?
Trandafirul: a fost ziua în care m-ai furat. fără resentimente. eram singurul trandafir din tot hotelul ăla. m-ai omorât efectiv.
Alex: hai că nu te-am omorât. uite, încă vorbești. exagerezi doar.
Trandafirul: eu? exagerez?? stau atârnat cu capul în jos de efectiv 2 ani. m-ai lăsat efectiv să mă ofilesc. mor câte puțin în fiecare zi.
Alex: ești de plastic, coaie, cum să te ofilești? (încearcă să atingă trandafirul)
Trandafirul: nu mă atinge!! o să îmi cadă efectiv toate petalele. m-ai furat fără efectiv niciun motiv.
Doza: taci, că pe toți ne-a furat fără motiv.
Trandafirul: îi iei cumva apărarea??
Papucel: calmați-vă, vă rog.
Alex: nu v-am furat fără motiv. pe tine te-am luat să-i fac o surpriză Paulei.
Semnul: și nu aveai bani să-i cumperi o floare sau cum?
Alex: nu m-am gândit să-i iau din timp.
Trandafirul: aaa, și ce ai zis? hai să-l fur pe ăsta că e numai bun de luat. bravo, Alex! efectiv bună idee!
Semnul: mâine poimâine ajunge criminal.
Doza (ironică): dacă nu s-a gândit să îi cumpere din timp... face și el cât îl duce capul.
Alex: și tu ai ceva cu mine??
Doza: toată lumea are ceva cu tine, dacă nu ți-ai dat seama coaie.
Alex: da? și ție ce nu-ți convine? nu-ți place că stai pe raft? e prea cald? ce nu e bine?
Doza: 10 septembrie 2023. coaie, stau pe raftul ăsta în căldură și în praf de un an de zile pe jumătate goală.
Alex: saau pe jumătate plină, depinde din ce perspectivă privești.
Trandafirul: ție îți arde de glume, pe bune?
Semnul: mda, țara arde și baba se piaptănă.
Doza: boss, stau pe raftul ăsta de un an de zile, nici plină, dar nici goală. ce ai coaie? ești psihopat? îți place să asculți noaptea cum mi se duce acidul sau cum?
Papucel: nu te mai agita atât.
Doza: tu învață să te legi la șireturi și mai vorbim noi după. ia spune-mi, nici la mine n-ai avut bani să mă cumperi sau ce?
Alex: la tine a fost mai mult din greșeală decât -
Doza: aloo aloo, acum mă faci o greșeală? a, păi scuză-mă pe mine, domnu' Alex, că am deschis gura să îți cer socoteală.
Alex: nu asta am vrut să spun. te-am luat de pe raft și am ieșit din magazin direct, am uitat să mai plătesc.
Doza: foarte convenabil, bravo bravo! puteai să te întorci, coaie. puteai să mă duci înapoi.
Alex: deja te desfăcusem, coaie! pur și simplu am uitat, ce tot atât tam-tam?
Semnul: doamne ferește, da păi mâine poimâine auzim de tine la televizor că ai furat dintr-o bancă, că vezi doamne ai uitat că ăia nu-s banii tăi.
Trandafirul: ba nu, ba nu. că vezi doamne nu i-a trecut prin minte că ăia nu sunt banii lui. că doar lui i se cuvine tot.
Papucel: da, chiar tot!
Alex: da! și problema ta care e?
Papucel: m-ai luat de la bebe al meu!
Alex: pe tine te-am fucking găsit pe jos luna trecută, ce ar fi trebuit să fac? să te las acolo?
Papucel: s-ar fi întors după mine. cine știe cât a plâns bebe după mine...
Alex: n-a plâns, l-am văzut eu, nici n-a observat. oricum te-ar fi luat altcineva.
Semnul: da, păi și dacă vezi un om căruia îi cad banii pe stradă, tot așa faci? îi iei tu că vezi doamne i-ar fi luat altcineva?
Alex: da ce-i cu acuzațiile astea pe tine? stai în casa mea de 5 ani. te-am spălat, te-am șters de praf, te-am lustruit și tu așa faci?
Trandafirul: doamne, doamne, doamne, câtă manipulare...
Semnul: ți-am spus eu să mă iei de pe stâlp? știi câți oameni au fost opriți de poliție din vina ta?
Alex: din vina mea? e vina mea că sunt ei proști și merg cu viteză fără waze?
Semnul: doamne ferește, da păi mâine poimâi-
Alex: mâine poimâine vă dau eu afară pe toți dacă nu va convine. ia gata, liniște.
(Alex stinge lumina și se pune în pat)
Trandafirul: doamne, câtă nesimțire...
Doza: o greșeală a societății, coaie.
Papucel: hoțul, hoțul.
Semnul: nerușinatul!
Trandafirul: efectiv n-are pic de suflet în el.
Doza: aprinde lumina, coaie! ți-e frică? hai ridică-te, coaie, ridică-te!
(doza cade de pe raft și împroașcă cu suc prin cameră, inclusiv pe Alex care se trezește și se uită la ceas)
Alex: 3:33. doamne, cele mai lungi trei minute din viața mea. (se uită la obiecte) dacă asta mă credeți voi pe mine... un hoț fără scrupule, un criminal nerușinat, o... o greșeală a societății... atunci... nu meritați să fiți obiectele mele!
(ia mai mulți saci de gunoi și face curățenie printre obiecte)