Eu văd în spatele acestor imagini o muncă de Sisif, alergări în întuneric, infinite drumuri obositoare și pline de întrebări tulburătoare ( dacă nu am lumina care trebuie? dacă ceața învăluie totul? dacă lumina va fi ternă? dacă nu am luat ce trebuie? dacă ajung prea târziu? dacă este iar inutil?)
Nimic nu este mai complicat și mai dureros la urma urmei decât să cauți efemerul, acea rază în acel moment, acea umbră a norilor, acea depărtare mângâiată diafan de cețuri atemporale.
Iar ca fotograf... pfff... să vezi mii de albume, de situri, de peisaje, să visezi alți maeștri ai peisajului, să ai atâtea nopți nedormite, întrebări, căutări, să îți creezi un stil al tău în oceanul acesta de stres care ne înconjură... să folosești aparatele așa cum un muzician visează clapele de la pian, care cântă mirific atingându-le în liniștea unui auditoriu unic...
Parcă îl văd pe domnul Oros, gândindu-se în timp ce stătea uimit și obosit de urcat, în locul de unde spera să vadă lumina, căutând obiectivul în rucsac, încercând să vadă totul din nou și să simtă semnificația liniștii înconjurătoare cu o parte din el, cu o putere ciudată care renaște și vine din depărtări învăluite încă în nori; uitând de frig și căutând fragmente de semnificații vizuale și așteptând mirifica clipă.
Dar ai putea crede așa ceva... ce face el este și simplu... pentru că cele mai multe alegeri cu consecințe neașteptate implică adesea și multe nuanțe de gri, iar o oarecare ceață este adesea utilă în, culmea, limpezirea stărilor și în clarificarea raporturilor pe care fotograful le are cu depărtările.
La urma urmei, poate că nu posesorii de rigle și de hârtie milimetrică au de partea lor puterea deplină.
Cum vedem aici, stările fundamentale poate că au nevoie doar de o ceață binecuvântată, caldă.
Acolo sus, unde a urcat cu greu artistul, cu mult înainte de răsărit, încă în adâncul întunericului, când ceața apare, speranțele devin o viziune divină, aproape palpabilă.
La urma urmei, speranța este o lumină fragilă în mijlocul întunericului și al ceții.
(Dinu Lazăr, uimit de cețurile lui Claudiu Oros)
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
