Niciunul nu cedează. Totul trebuie împărțit corect. Oricum, zice el - cu juma' dintr-o carte într-o mână și un ciob de bol de salată în cealaltă -, corect nu există. Corect ar fi să mă vezi și tu alegând-o pe alta, scuipă el cuvintele. Să te părăsesc pentru ea, mai spune. Aduce pătura verde care le place amândurora, o taie fix pe din două și-i aruncă ei una dintre jumătăți. Cam asta a fost. A mai rămas ceva? Se uită unul la altul o clipă, apoi țâșnesc amândoi spre colțul de cameră din care îi privește cățelușa lor.
Cecilia Fofiu
A îmbătrânit scorușul. Aici e Erzsi-néni, bunicul, apoi bunica, vecini și-n viață, și sub frunze roșii. Le pun flori galbene cu gândul aromat de pancovele cu care mă îmbia la gard, unguroaica. Bunica se-ncrunta și mă striga iute-n casă. Ce umblu să capăt de la aia, ce-s așa hamneșă? Aprind lumânări vesele poveștii lungi de iubire care le-a-ncâlcit viețile, și mă-ntreb dacă bărbatul ăla, arătos și vesel a împăcat cele două părți în cer, c-aci, în temeteu, crucea i-a pornit șontâc la vale. O fi sfadă și-n morminte?
Siranuș Hakobian
Toată lumea zice că e o loterie căsnicia și că am avut noroc, că tu ești un băiat de zahăr. E adevărat, îmi săruți mâinile în public, îmi tragi scaunul să mă așez la masă și îmi pui haina pe umeri când plecăm de undeva. Doar când trecem pragul casei noastre, când nu ne vede nimeni, iese la iveală cealaltă parte a ta, atunci când îmi spui că sunt urâtă și că te fac de rușine. Marș, să nu te văd, că-mi vine să-ți umflu ochii, îmi spui de obicei, iar eu aștept cuminte să ieșim din nou în oraș și să-mi săruți mâinile.
