În prima parte l-am admirat, l-am iubit chiar. A luat doar decizii bune. Eram ca nimeni alții, eram respectați. Acum e vai de capul nostru. În a doua parte a mai luat-o pe ulei, dar nu e vina lui. Știi cum se zice: cine l-a momit pe bărbat cu mărul? Spurcăciunea de muiere. Dacă s-a luat după capul ei, a mai și greșit. Oricum, n-o să mai ajungem în veac unde-am fost atunci. Așa că vin la fiecare Crăciun să-i mulțumesc și să aprind o lumânare. Pentru că l-au ucis mișelește, ca pe un câine, doamnă. Ăsta-i adevărul.
Tavi Tone
O parte din mine se comportă normal, impecabil, cuminte și fără excese. Dacă mi-ai cunoaște doar această parte, m-ai considera un tip sobru, uneori chiar plictisitor. Dar mai posed și o altă parte. Romanele sunt mai interesante în ce-a de-a doua parte, nu-i așa? La fel și eu, crede-mă, agăț chiar și pe olx. Nici nu-mi explic de unde am atât de mult succes. Să fie fierul de călcat de ultimă generație ce l-am scos deunăzi la mezat, sau poate pentru că mi-am spus acolo Șișu Steel? Of, femeile astea.
Nicolae Popescu
Muzica îl învăluie, dar mai mult parfumul ei de piper roz. Simfonia no. 40 de Mozart se apropie de final. El îi șoptește: voi pleca la pauză, nu mă omor după Ludwig. M-așteaptă și nevastă-mea, e mai complicat. După Beethoven, sunt Nocturnele, zice ea. Chopin? Dar nu era în program. Nu cu Chopin, cu mine. Îl săgetează cu privirea. El se bâlbâie: da, totuși într-o seară culturală perfectă nu poate lipsi Beethoven. Și Nocturnele astea, da, vin la fix. Mă duc s-anunț șefa orchestrei de cameră că mai am treabă la birou.
