Iartă-mă, părinte, căci am păcătuit. Eu și fratele Elias purtăm un secret. În chiliile noastre, în spatele rafturilor, păstrăm fragmente din Cărțile Uitate ale Edenului. Sunt textele interzise, care vorbesc despre începuturile creației și căderea din Paradis, lucruri pe care oamenii nu ar trebui să le cunoască. Le-am citit pe ascuns, temându-ne de ce am putea descoperi, dar și de faptul că nu suntem vrednici să le protejăm. Paginile au viață, dar simțim că ne apropiem de un adevăr care ar trebui să rămână îngropat.
Florina Hegedüs
Bunicul, înainte să-i paralizeze juma de corp, condusese vapoare pe mări, oceane. Eu îl știam doar bodogănind, că ajunsese să-l conducă un baston. Pe umerii bunicii erau toate treburile casei. Seara pica moartă de oboseală, fără chef de vorbe. Odată, bocănitul bastonului s-a apropiat de patul meu -măi gâgâlice, nu dormi? Nu, că mi-e dor s-aud povești. M-a rugat să-l ajut să se strecoare lângă mine. Cu gura jumătate căzută, jumătate zâmbet, prin care respira aer cald povestind, bunicul mi-a întregit copilăria.
Ina Moldoveanu
I-am sedus și i-am abandonat în patul meu. După noaptea aprinsă, din care nu-mi amintesc mare lucru, doar urmele dezastrului rămas. Două mâini legate de tăblia patului și-un cuțit cu care i-am tăiat jugulara celui căzut pe parchet. În coșmar mă urmărea unul roșcat, dar sunt amândoi blonzi. Eu urăsc blonzii. Merg să-mi însuflețesc demonii din vis. Trebuie să le dau forme umane, altfel mă incită să ucid iar. Robert, vino, am fost violată. O să mor. Îmi fac tăieturi, iau un praf și aștept sa devin fată bună.
