N-avea nimic provocator și nici foarte frumoasă nu era, îl avea însă pe vino-ncoace. Era agățat în curbura decolteului, în sclipirea privirii și-n tremurul buzelor. Dar el n-a fost în stare să se ridice și să-i facă măcar un compliment. Era un mototol și repetă cuvântul în gând. Atunci simți în aer parfumul și încremeni. Se ridică din pat și dădu peste sticla goală de vin. Apoi văzu bikinii așezați pe veioză ca milieul pe televizor. Deschise ușa băii. Pe oglindă era scris cu ruj carmin: Taurule.
Sorin Rizeanu
Nu e o tragedie, mi-a zis pediatra. E doar felul lui de a fi, parte din neurodiversitatea umană, nu e o boală sau un proces patologic. Nu încercați să-l vindecați, încercați să-l înțelegeți. Pe un drum pe care nu l-am planificat, întâi am plâns. Când nu-l intuiam erupea violent, distrugea. Bonele plecau, ta-su dispăruse. Ghemuit în brațele mele, apoi toată ziua în calculator, nu prea vorbea. Mă, mai du-te afară. Când l-au premiat la matematică, mi-a zis timid: vezi mamă, autismul nu e o dizabilitate, e o abilitate.
Răzvan Drăgoi
Primul congres pseudoștiințific, care a avut loc sub un stejar, lângă Praga, a avut drept temă lămurirea, odată pentru totdeauna, a adevărului absolut. Pentru că toate religiile aveau două părți, Cartea și interpretările ei. S-a ales calea boxată a adevărului, ultimul rămas în picioare fiind socotit Cel Ales. S-a dovedit a fi un tânăr cioban, care era atât analfabet, cât și slovac. Comisia de cenzori, formată din popi, rabini și atei a fost total de acord cu decizia. Dar fiecare în felul lor.
