La sfârşitul secolului, înfiinţarea unui campus pentru artişti

(Preliminarii şi accident)
Mai întâi, pe cei doi copii.
I-a răpus difteria.
Musafirii încă nici nu s-au cărat,
pe când unul dintre ei s-a săvârşit.

Peltic, a mai întrebat ceva
despre o UMBRĂ pe care obişnuia s-o vadă,
dar l-au consolat
că într-o zonă în care trăiesc atât de mulţi indieni
acest lucru e mai mult decât firesc.

Casa i s-a umplut, căsnicia i s-a golit.

Pe artiştii veniţi în ospeţie îi lăsase pe seama nevesti-sii,
în realitate, mai degrabă o lăsase pe nevastă-sa
pe seama lor.

Aşa cum se întâmplă de obicei în anumite situaţii,
toate astea au primit o semnificaţia finală când
într-o zi de vară care nu promitea nici un eveniment,
în drum de la New York spre casă (abia dacă mai era şi casa lui)
se hotărî să se bărbierească pe tren.
Atenţia le-a fost atrasă de sângele
prelins din compartiment. La început nu s-a găsit nici un medic
(apoi n-a mai fost nevoie),
dar explicaţie - de-ndată ce şi-au amintit
de frâna bruscă - da.

Peste un an, conacul
şi-a întâmpinat primii oaspeţi.