Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Pe baza fotografiei de mai jos, imaginați o poveste pe maxim trei pagini. / Libertate în alegerea registrului. De la comic la tragic, orice e permis. / Mare atenție la ghilimele. Puneți-le ca-n română, nu ca-n engleză sau ca-n franceză - pe LiterNet o să apară ca în engleză, că așa sunt setările siteului. / Atenție la spații! Pare ceva lipsit de importanță, dar nu-i așa. / Nu vă feriți de dialoguri, dacă structura narativă o cere.
Dacă așteptăm destul, luna o să crească și ea
Alexandra Hațegan
Mai stai lipită de mine. Nu te-aș lăsa să pleci. Să mă înțelegi. Îmi place pielea ta, îmi place cum miroși, cum vorbești. Și mai ales cum taci. Sunt singur aici, venit de la New York. Vin des la Geneva. Națiunile Unite au un sediu aici. Nu sediul general, nu. Dacă eu sunt general? Sunt. Un fel de. La modul general.
Te simt aici în piept, aici, așază-ți palma. Un puls ce nu mă înșală. Îmi spune că mi te potrivești. Câți ani avem laolaltă? Ce mai contează. Tu 25, eu 52... doar numere întoarse pe dos. Vino aici! Dă-mi mâna strâns. Uite cum curge Ronul și Arva. Noi doi. Eu sunt Arva, partea feminină, murdară. Nu, nu spun că partea feminină este cea mânjită. Din contră. Nu m-asculți. Tu ești Ronul salubru, curat. Ah, că nu îți place descrierea mea. Ronul pur, senin. Nu, nu Pur ca detergentul de spălat. Mai bine tac. Să ne lăsăm suspendați. Pe soare parcă e mai greu să fii romantic. Dacă era lună plină m-aș fi bucurat. Oricum, luna e în creștere acum. Nu, nu e mică. E la fel de mare.
Se spune că e bine să-ți tai părul când luna e în creștere. O fată mi-a spus. Sună prostește? E o informație de care n-ai nevoie. Nu acum. Să-ți zic de ape, de Ron. Vrei să mergem cu barca? Nu să ne dăm în bărci. Să ne dăm, dar mai târziu.
Priveliștea-i superbă. Fă o fotografie. E mai frumos ca la New York, pentru că sunt cu tine. Fac o poză și eu că-mi place părul tău lung, auriu ca mierea. Și ochii albaștri. Albastrul e cea mai adâncă dintre culori. Privirea pătrunde în albastru fără să întâlnească nici un obstacol. Se rătăcește în nemărginire. Albastrul absoarbe, despovărează. Privește la Ron ca să mă înțelegi. Eu îți privesc ochii. Să nu postez? Să fac fotografia fără tine? Doar cu albastrul cerului? Bine. Și cu râul, da, bineînțeles. Să ți-o trimit când a fi lună plină.
Dar ce spui, crezi că luna poate influența asta? Creșterea părului, somnul? Părul meu, după cum vezi, n-are nici un stil. E între tunsori și-aproape îmi intră în ochi. Nu, nu așa se poartă la New York. Sau poate că da. Se poartă oricum, orice. Sunt două râuri și acolo, de-o parte și de alta de Manhattan. Ce culoare au? Păi, nu știu, ca orice râu învolburat de oraș. Nu, nu-s ca Ronul și Arva. De-aia am și urcat aici pe pod. Să vedem ceva unicat. Ești unică și tu, da. Ca toate celelalte.
Dar ce spui, ne mai îmbrățișăm un pic? Ne vede lumea? Și ce treabă avem noi cu ea? E ciudat să facem asta în soare. Bine, dacă tu spui așa. Așteptăm să vină noaptea, să crească luna. Să intre Arva în Ron? Nu, nu se întâmplă așa. Dar se îmbrățișează. De ce am urcat? Naiba să mă știe. Ajungea, după cum văd, să-ți prezint Geneva din mall.