Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Pe baza fotografiei de mai jos, imaginați o poveste pe maxim trei pagini. / Libertate în alegerea registrului. De la comic la tragic, orice e permis. / Mare atenție la ghilimele. Puneți-le ca-n română, nu ca-n engleză sau ca-n franceză - pe LiterNet o să apară ca în engleză, că așa sunt setările siteului. / Atenție la spații! Pare ceva lipsit de importanță, dar nu-i așa. / Nu vă feriți de dialoguri, dacă structura narativă o cere.
Jeneva
Cosmin Văideanu
- Auzi, bărbate, de ce se uită toți la noi și ne face poze?
Bărbatul vâslea concentrat și nu băga de seamă ce se întâmplă în jurul lui. Își ridică privirea și atunci observă că cei care treceau pe malul lacului se opreau, se uitau la ei și unii scoseseră telefoanele și le făceau poze sau îi filmau.
- Eh, probabil sunt invidioși. Unde au văzut costum mai frumos ca al tău?
Într-adevăr, costumația femeii îți lua ochii. Purta o rochie lungă de bumbac. Fondul acesteia era roșu, dar era împodobită cu imprimeuri florale mari, care aveau diverse culori precum violet, portocaliu și verde. Peste rochie avea o bluză albă, decoltată, cu mâneci largi și detalii de dantelă. Capul era acoperit de o eșarfă înflorată. Nu lipseau cerceii mari, colierele, iar degetele erau pline de inele din aur.
Bărbatul era îmbrăcat destul de simplu. Purta o cămașă albă de bumbac, pantaloni negri cu o curea lată. Pe cap avea o pălărie neagră, iar fața îi era parțial acoperită de o mustață stufoasă.
Reluase vâslitul pe acel râu turcoaz. Se deplasau încet și admirau peisajele. Cursul de apă nu era aglomerat, dar mai întâlneai acolo și alte bărcuțe sau oameni cu salte gonflabile, caiace. Fiecare își vedea de traseul său, fără a-i deranja pe ceilalți.
Zgomotul ramelor care loveau luciul apei fu întrerupt de vocea puternică a bărbatului.
- Vezi, fă, Jenevo, că te-am adus și aici? Mai știi când ți-am zis să îmi moară mie ce am în față dacă nu te duc în orașul după care te-a botezat mă-ta! Neam de neamul tău nu a mai ajuns aici, la Jeneva. Ia zi, îți place?
- Cum să nu îmi placă dacă e frumos tare. Și mă mai dai și în bărci, răspunde femeia râzând.
- Asta lipsea, să nu îți placă, mormăi bărbatul mai mult pentru sine.
Barca înaintase pe râu până într-o zonă în care se intersecta cu un alt curs de apă. Acolo culoarea era gri, departe de turcoazul minunat de până atunci. Cele două râuri păreau lipite, nu erau despărțite prin nimic și puteai trece cu lejeritate dintr-o zonă în alta. În același timp, culorile nu se amestecau.
- Oare ce drăcie mai e și asta?, rosti bărbatul când ajunseră acolo. Ia hai să vedem ce e pe aici.
Vâslașul ghidă barca pe cursul râului de culoare gri. Era singura ambarcațiune care se afla pe aici. Nu se mai vedea alta indiferent unde te-ai fi uitat în zona cea gri. După o scurtă perioadă pe malul râului își făcu apariția un polițist care făcea semne bărbatului să oprească barca și să o tragă mai spre țărm.
- De unde ai știut că suntem români, întreabă mirată femeia după ce fusese abordată în limba țării de unde provine.
- Din experiență, spuse râzând polițistul. Sunt detașat pentru câteva luni aici pentru a-i ajuta pe elvețieni cu prevenirea și identificarea infracțiunilor comise de conaționali. Se pare că faptele de acest fel sunt în creștere în această zonă. Oricum, ce vreau să vă spun. Nu aveți voie cu barca pe aici. Vă rog să vă întoarceți pe unde ați venit.
- Da' de ce nu avem voie?, rosti bărbatul.
- Se pare că zona aceasta este poluată. Și până nu se rezolvă problema accesul este interzis. Amenda este de 5.000 de franci elvețieni pentru cine încalcă regulile.
- De ce nu ați pus o barieră, să scrieți anunțuri, e pericoloso sporgersi, ceva? Noi de unde să știm?
Polițistul le arată cu mâna câteva indicatoare pe malul râului.
-Acolo scrie.
- Păi cine știe să citească în jenoveza asta? Noi suntem culți în cap ca mata?, zice și femeia.
- Necunoașterea regulilor nu vă scutește de sancțiuni, răspunde apăsat polițistul.
- Uite-te la el ce fel vorbește, ca din cărți. Și ce frumos e! Ptiu, să nu te deoache piranda! Hai să îți ghicesc de noroc, de viitor și pe urmă ne lași să trecem.
- Nu merge așa, spuse polițistul. În plus, vă puneți în pericol sănătatea dacă navigați pe aici. V-am zis că e poluat.
- Noi nu avem probleme din astea, interveni bărbatul. Ascultă la mandea, noi suntem vaccinați de poluare. Păi știi de câte ori am ars deșeuri la Sintești și am inhalat tot fumul ăla? Nu avem nici pe dracu!
- Aici nu merge așa! Regulile sunt reguli!
- Hai să îți mai zic ceva, încercă bărbatul să îl înduplece pe polițist. Știi cum o cheamă pe piranda asta? Zi, fă, cum te cheamă! O cheamă Jenova. Unde suntem noi? În Jenova. E un fel de fata orașului, nu? Scoate, fă, buletinul și arată-l că nu te crede domnu' polițist! Deci are voie să meargă peste tot.
Femeia își băgă o mână în sân de unde scoate o pungă transparentă pe care o desface și în care începe să caute. Vrea să se ridice din barcă și să îi întindă buletul polițistului, dar bărbatul o oprește pe un ton hotărât.
- Am zis că îi arăți, nu să îl dai! Și stai jos, că o să cazi din barcă și te poluezi!
Femeia făcu întocmai cum i se spuse.
- Dragă domnule polițistule, dacă vrei să ne amendezi, vino și amendează-ne!, rosti bărbatul în timp ce reluase vâslitul și se îndepărta încet, dar sigur de mal.
Nu și-au mai spus nimic până când polițistul dispăruse în zare.
- Auzi, bărbate, oare aici la Jeneva au lebede? Lebede din alea bune ca la Viena!