La păcănele nu stau mult. Așa i-am promis Gălușcuței. Schimb o sută, iau jetoanele și bag până le termin. Doar ieri s-a lungit. S-au dus biștarii, s-au întors, iar s-au dus, iar s-au întors, până când mi-au picat doi ochi. Nu îmi mai picaseră ochii și m-am gândit că mă umplu de bani dacă pică și al treilea. Dar a fost un nas. Pe urmă au intrat cinci degete, două urechi, nimic câte trei. Când au intrat și buzele m-a oprit patronul, stai așa că ăsta-i Gicuță, cred că l-a mâncat mașina astă noapte.
Cristian Palade
Avea dese stări de amețeală. Făcu fel de fel de analize, dar nu reuși să afle cauza bolii. Într-o zi, în plin vertij, vrând să intre-ntr-o farmacie, greși și intră imediat lângă, la păcănele. Din instinct introduse câteva monede și jucă. Pac, pac, pac, de câteva ori și vertijul dispăru. Ha, își zise, ți-am copt-o. De atunci, orice vertij fu tratat, cu succes, la păcănele. Avea 125 de ani și începu să creadă că e nemuritor. Într-o zi, Moartea, vrând să intre-ntr-o farmacie, greși și intră imediat lângă, la păcănele.
Iulia Biro
Cu fisele strânse în mână, se așază obidită în fața aparatului. Nu vede altă soluție. Poate are noroc, ca pe vremuri. Afacerile au fost proaste tare anul ăsta, n-a primit de lucru nici un sfert din cât a avut anul trecut. A tot așteptat să vină vremea cositului, să aibă și ea cu ce se lăuda la Șefu'. Nenorocirea nenorocirilor, ieri i s-a rupt coasa, fix când ar fi avut de lucru prin vreo câteva locuri. Acum speră să facă rost de bani să-și cumpere alta repede, să nu ia Dracu' tot ce ar fi de cules de pe pământ.
