Un băiat și-o fată se sărută lung, în ușa trenului. Băiatul e în tren, fata e pe peron și-l ține strâns de mână, parc-ar pleca în armată. Fluieratul trenului se aude, mai lung decât sărutul. Vera și Pricop se-nghesuie pe lângă ei. Vera-i dă un ghiont: așa ne pupam și noi acu patruj' dă ani, când ai plecat militar. Ce mult te-am așteptat, ce dor mi-a fost. Vero, lasă nostalgia, să ne întoarcem la afaceri. Ia uite, vine o tăntiță cu papornițele pline cu zacuscă. Dacă-i luași portofelul fetii, să ne ocupăm și de ea.
Augustin Bănică
Auzi, n-ai un leu? Era un leu în parc. Unde? La HDeu. A, daaa? Da. Nu vreau mâncare. Vreau să beau o țuică. D'aici, de la magazin. Ți-aș da, dar banii nu sunt la mine, sunt la soțul meu. Rămân împietrit. Poker face. În primul rând nu suntem căsătoriți, iar în al doilea rând nu am bani (de dat). Cumva apreciez sinceritatea. Dacă-mi cereai pentru mâncare poate îți dădeam. Păi îmi iau o țuică. Da. Pentru băutură nu-ți dau. Schițează o grimasă a dezgust și își cară corpul dezordonat către următoarea țintă. N-ai un leu?
Monica Ciurea
La Videle, un ins distins c-o doamnă urcă. În cușetă-s alți trei. Unul cu ochii închiși și mâinile-n piept sprijină geamul. Trăsnește de mori. E beat, îl scuză ăilalți doi și ies la fumat. După un timp trenul scrâșnește, pufnește și bețivanul se prăvălește peste cucoană. Bre, stai la locu mata, zbiară ea. Insu-i nervos; un pumn și-l dă jos. Nici nu mai suflă. L-am omorât, zice speriat. Desfă geamul că-i fac vânt. Se întorc ăia doi. Unde-i? S-a dat la prima, zice ăsta. N-avea cum, zic ăia, că e mort pe bune de joi.
