Mai vino iar în gara noastră mică, lălăie cantonierul Nae, frecând cu râvnă ochii sticloși ai barierei. Deseară mai trec un marfar, cinci navetiști pe biciclete și Zicu cu tractorul. În rest, are vreme berechet să-și facă tocănița de pui și să moțăie la difuzor. La opt, conștiincios, pune uniforma și-nvârte vrednic la opritoare. Aude hardughia zdrăngănind șinele, zărește luminile și locomotiva mânată vijelios. Îi scapă chipiul holbându-se laolaltă cu ceilalți după vagoanele ce-astupă luna când ies din norii vineți.
Caterina Tudorache
Și tu aștepți trenul? Pare logic, fiind în gară cu 2 bagaje mari după mine. Am dat din cap și am continuat să citesc știrile de pe internet. Știi dacă are întârziere? Am dat din umeri, uitându-mă spre tabela de sus, care arăta că trenul va ajunge la ora programată. Ai o țigară? Am dat din cap că nu, cu ochii pe telefon. Se mai foi puțin. Știi cine sunt eu? Am zâmbit încurcat și am plecat de pe bancă. Bătrânul a oftat cu ochii pierduți în zare. O fetiță se așeză împreună cu mama ei. Și tu aștepți trenul?
Lucian Pătru
Adăpostul plin de flori, la umbră de sicomori, vuia de frământare și-a minților cugetare. Cămile și pelerini, negustori cu averi plini, stăteau acolo-nșirați, nespus de îngândurați. Ca în cercuri, rotocoale, cel rău sfinx le da târcoale, cătând la ăști călători răspunsuri la ghicitori. Și cum zilele treceau, proviziile se duceau, oasele li se uscau și din picioare cădeau. Răpuși de foame lângă ale dunelor coame. Vântul, cu a lui tertipuri, schimbă asprele nisipuri, uitând sfinx și trecători în a basmelor comori.
