fumasem un pachet. Frigul iernii nebune, exagerate, mă îngheață încet. Simt că nu mai pot să mișc degetele, iar picioarele sunt paralizate de atâta stat țeapăn în geam. Dar mândria că te-am cucerit, că sunt în garsoniera ta, mă face să le îndur toate, doar să pot vedea fețele fraierilor care râvniseră la tine și trec acum pe trotuar. Totul pare ireal, am învins, stele roșii și albastre dansează în jurul meu, un înger strălucitor îmi dă o injecție și îi zice unei îngerițe că eu sunt un bou căzut de la fereastra ta.
Adriana Patroi Miu
Era prea târziu să mai încerce o împăcare. Când s-au despărțit a crezut că își face un bine, s-a bucurat de plăceri cu o lăcomie vinovată. Într-o zi i-a bătut în geam. Tinerețea îi era spre amurg și resimțea răcoarea nopții. Ia-mă de mână, iubito. Locul lui fusese umplut. Credeai că o să te aștept? Cândva a existat o fată care te-a iubit, i-a spus ea. Nu mi-o mai amintesc. Am trăit trei vieți de atunci, cu fiecare naștere am mai trăit o dată. A privit-o cum își așază copiii la rugăciune, apoi s-a furișat în întuneric.
Gheorghiță Mircea
Am oprit la intrarea în strada-fundătură și am concediat șoferul. I-am spus să păstreze mașina. Privesc printre gratiile ferestrei de la demisol cum citești și fumezi. Când toți urcau la mansarde să viseze cerul, tu te-ai îngropat în pivnița de 5 mp, blamând falșii revoluționari, îndrăgostiți doar de ei, cerșetorii de sex, personaje de filme Nouvelle Vague, pline de palavrele lor preluate din Freud. Am jucat și eu destul. Bat în geam. Mă mai primești? Știi că e un pat de o persoană. Și ce dacă? Ne-am mai descurcat.
