Ce zici, mai prindem o tură la mare în weekendul ăsta, îl întrebă ea în timp ce-i pregătea copilului un pachet cu mâncare pentru școală. Ai văzut ce cald e. În fundal, știrile despre război alternau cu reclamele la Târgul de Crăciun care urma să se deschidă. Și unele și altele trădau optimism și entuziasm. Sau vreți să mergem la târg, se adresă ea de data aceasta ambilor. Pare c-o să fie ceva special la inaugurare. Mamă, lasă-i să se ducă, mamă, îi spuse bătrâna-mbrăcată-n negru, care tocmai ce intrase-n bucătărie.
Monica Aldea
În dimineața rece de octombrie, roțile căruței se opinteau pe ulițele noroioase. Se luminase de ziuă. Tatăl mâna calul îndărătnic, ce sufla greu în aerul înghețat. Înfășurată într-un șal gros, copila încă moțăia, nestingherită de hurducăieli. Începură culesul porumbului în liniște. Tatăl încărcă știuleții. Fetița apăru cu sperietoarea din lan, o așeză cu grijă deasupra, înfășurând-o în șalul călduros. E vremea să te întorci cu noi acasă. O cioară croncăni mulțumită și se înălță săgeată spre cer.
Andra Toropoc
Ieșise din clădirea cenușie în aerul portocaliu al străzii. Nu, nu vreau, își spunea cu ochii-n frunzele ce se clătinau peste ea. Bulevardul o primi prietenos ca mereu și se trezi că numără în gând, șase luni până la magnolii, șapte până la tei. Nu-și dădea seama că vorbea tare: și doar două luni mai am până la Crăciun. Trecătorii se uitau cu ochii mijiți în soare, iarna e departe i-a zis unul zeflemitor. A zâmbit, avea dreptate, mai este timp. Și a mototolit hârtia pe care un diagnostic scris îi oprea încet inima.
