Muzica bubuie din difuzoare. Pe coridoare e un du-te vino de civili și uniforme, piațetele au fost decorate azi-noapte, mesele cu mâncare identic-naturală sunt ținute permanent pline. Euforia cuprinde nava-mamă, ajutată, pentru umani, de aerosolii cu psihoactive microdozate care se administrează, la asemenea ocazii, prin sistemul de ventilație. Mai trebuie să sosească cei de pe navele satelit și petrecerea poate începe. Sunt 300 ani tereștri de când Octombrie a părăsit Pământul. Se descurcă mai bine decât oricând.
Dan Banu
Atinse spatele ciutei cu buricele degetelor, iar ea se gudură prin palmele sale ca luna prin clipocitul de ape. Cu veverița se hârjoni ceasuri bune, prinzând-o în brațe și împingând-o să fugă, aruncând-o spre cer și lăsând-o să-i cadă în poale. Bufnița se culcuși în pumnul său făcut cuib, închise ochii, scutură penele și rămase ghem vreme îndelungată. Dar pe el îl amețea vântul, cu bărbăția sa, cu dârzenia sa, cu aroganța sa necuprinsă. Și-n urma trecerii sale bradul își scutura chinuit sămânța.
Cecilia Fofiu
Călduță-i ziua asta de brumărel după ce, pe la unșpe, turla bisericii a-mpuns pătura cețoasă și-a risipit-o nicăieri. Privește ușor moleșită cătunul cu casele aliniate pe pârâul iute, vegheat de răchiți încă pline de frunzuțe argintii. Caprele sătule moțăie rumegând. Se-ntinde și ea-n umbra măceșului sufocat de mărgele roșii cu moț aspru. Ațipită, simte-o boare altfel, ce-o mângâie duios. Tremură, răscolită-ntr-o simțire necunoscută. Târziu, deschide ochii alene și-i cunoaște clopul lăsat alături. Și-l strigă.
