Bună ziua. Mulțumesc c-am fost primit. Frumos birou. Lemn masiv, scaun de piele. Grijile-s departe, nu vă doare fundul. Ce vreau? Cum să spun eu. Aș vrea să-ntreb de ce. De ce l-ați pus să mâne-n noaptea aia. Unde vă grăbeați. Ați ajuns unde trebuie, dar el a nimerit în groapa aia, cu roțile-n sus. Nu răspunzi, jigodie? Ai auzit bine, bă. Te strâng de gât cu mâinile goale. Tu știi cum e să-ți vezi copilul rupt în două, la morgă? Dă-mă, bă, afară. Mă piș pe stelele tale. General de carton care ești.
Oana Brumă
Nu mă mai pot uita în oglindă. Cu 3 sarcini, kilogramele s-au lipit iremediabil. Decât să mă pun pe alergat, mai bine-mi iau un city-break. Singură. Unde altundeva decât la Roma. Mă fac floricică, îmi pun ruj și tocuri și aia e. Vespe-le trec în goană din toate direcțiile și aruncă cu complimente, care mai de care. Bella-n sus și bella-n jos. Toți italienii la picioare. 2 zile de viaggio și serotonina e la cote maxime. Și ce dacă mint. Gata cu vinovăția, mănânc liniștită și o dată pe an dau o fugă-n cetatea eternă.
Nicolae Popescu
Asterix și Obelix stau la marginea pădurii, cu ochii-n patru. Romanii sunt aproape, să fim vigilenți până se prepară poțiunea magică, șoptește Asterix. Cățelul Idefix ridică piciorul lângă un tufiș. Un roman o zbughește ștergându-se la ochi cu ambele mâini și înjură de mamele galilor. Asterix râde: îl prindem? Nu acum, mi s-a făcut foame. Idefix împinge ceva metalic din tufiș. Obelix holbează ochii, pe scut erau desenate fețele lor. Nu pot să cred, romanul e fanul nostru. Vezi, Asterix, ce-nseamnă să joci în filme?
