Fost pilot de cursă lungă, cumpăra ziarul în fiecare dimineață de când ieșise la pensie. Îl vedeam intrând în scara blocului, mi-l imaginam urcând cu greu, pas cu pas, treaptă cu treaptă, până la etajul doi, apoi îl așteptam să apară pe balcon cu ziarul la subraț. După ce-l termina de citit, făcea avioane pe care le lansa în teii din fața blocului. În dimineața când n-a mai ieșit pe balcon, am sunat la urgențe. La înmormântare nu m-am dus, nu puteam închide chioșcul și, până la urmă, nici nu știam cum îl cheamă.
Ramona Ungureanu
Și ieri apăruse cam pe la aceeași oră. Se uita la mine de pe trotuarul celălalt, fix, pricăjit, cu ochii ăia imenși și parpalacul cu vreo trei numere mai mare. Ieri n-avea câinele ăla mic, zici că-i crescuse între timp. În timp ce traversează îi iese un deget de la picior afară prin tenișii ăia. Hei, ai pus-o pe foc? N-am pus-o, că era colorată și cu câini, dă-mi numa' un ziar mare, să-l aprind, c-apăi pun pănuși. Închid ghereta și-apoi mergem aci pe colț să mâncăm o zamă caldă amândoi. Părinți ai? N-am d-ăia. N-ai.
Ionuț Morariu
Presa era jurasicul iar el o fosilă pe care sfârșitul dinozaurilor îl prinsese în redacție. În afară, lumea se schimba cu repeziciune. Minciuna și adevărul uitaseră vechiul război și concubinau pidosnic. Dar el nu și nu. J'y suis, j'y reste. Scria, rescria, diortosea și tipărirea. Cronicar fără cititori, continua să slujească unor zei morți precum Binele, Adevărul și Frumosul. Pentru că n-o mai aștepta, a sosit și răsplata. Sub ochii lui, soarelui a redevenit solis. Blestemul rotacismului se spulberase.
