Dimineață a făcut duș, a chemat hairstylist-ul să-i dichisească părul și barba în trend, mic dejun copios, mâncat cu poftă, s-a parfumat cu obișnuitul lui Tobacco Vanille, s-a îmbrăcat elegant și a cerut ziarul de azi. A citit articolul de fond. Apoi a citit un banc și a râs cu hohote. Când a venit paza, a ales unul, pe cel mai chipeș. În sală nici n-a privit măcar la chipurile pline de ură, de oroare care-l urmăreau de după geam. Când acul a trimis primul jet letal, el tot de switch-ul subtil al bancului zâmbea.
Iusein Givan
Își înveli rămășițele prânzului in folia de aluminiu folosită de nevastă la împachetat, roti ochii în toate părțile atelierului, spre roțile tiparniței de care mereu zicea că este ca o moară de cuvinte. Avea să-i fie dor de micul atelier unde își petrecuse jumătate din viață. Cealaltă jumătate îl aștepta de azi, ziua în care luase ultimul prânz în tipografie. Mângâie cutia cu litere, unele tocite, altele pierdute într-un noian de amintiri și îl auzi pe Vasile, paznicul: Hai, nea Grigore, că trag obloanele.
Daniela G. Pătrașcu
Nu-i plăcea să citească, dar titlul i-a sărit în ochi. S-a apropiat, a smuls ziarul și a rupt-o la fugă. După colț, pe o bancă, a citit. O tânără de 22 ani, dependentă de heroină, și-a sufocat mama care adormise, sfârșită de oboseală după ce o veghease, în sevraj, timp de o săptămână. Apoi i-a luat ultimii bani și și-a luat doza de heroină. Dacă asta a putut, eu de ce nu? s-a întrebat tânăra. Nici nu era prima dată când își mințea mama. Ce n-ar fi făcut pentru câțiva bănuți, așa că a plecat spre casă, gândindu-se.
