Cerul era portocaliu cu dâre mov ce șerpuiau mute de la sud la nord. Polii magnetici se schimbaseră generând mutații uimitoare asupra florei. Fauna nu supraviețuise apocalipsei. Acum toată apa planetei era localizată sub scoarța întărită de radiațiile excesive. Din ruinele înalte ce străjuiau câmpul, o pală de vânt aduse o bucată uscată de hârtie și o-ntinse pe una din frunzele gigantice. Pe ea era fotografia unui oarecare și dedesubt cu litere de o șchioapă scria: Tovarăși, am învins. Era ultimul ziar de pe Pământ.
Sonia Ungureanu
Vă învăț, da' io n-am ziare. Scânteia, da? Am zburat până la șase, nu mergea liftul, am aruncat ghiozdanul și am fugit sus pe bloc cu câte am găsit în debara. După mine Neluțu și gemenii Popa. Mișu s-a lăsat așteptat. Ne-a pus întâi să rupem ziarele în fâșii. Ochii ne licăreau de fascinație. Răsuceam stângaci șantiere, pionieri, vizite în Africa și producții record. După vreo trei ore de tras vârful cornetelor prin salivă pentru retușul final, mi-au ieșit. Mișu era un zeu, i-am jurat credință. Urma să poștim țeava.
Elena Fermuș
E special pentru c-a fost erou; s-a-ntors de pe front pe jos, sute de km. Pentru că păru'-i era de-un alb atât de pur, precum barba lui Dumnezeu. Pentru că-și scria gândurile pe-un colț de ziar, precum un adolescent întâiul jurnal. Pentru c-a fost bunicul meu. După ce din om s-a făcut înger, s-au strâns cu toți la casa lui să-mpartă averi. Eu pentru mine am vrut doar ziarul pe care i-a scris bunicii. De dor. Victoria dragă, azi s-au întors rândunelele casei noastre, și nu te-au mai găsit. Așa mi-am îmbogățit inima.
