Mic, bătrân, cu mustață de rocker și dor de familia lui din Craiova, nea Aurică e singurul care nu râde de mine că am liceul și muncesc pe șantier. Azi am săpat amândoi un șanț de parcă ne-am fi lungit groapa. Ești ca băiatul meu, îmi zice în pauza de prânz, după care mă omenește cu un LM roșu lung și deschide Cotidianul. Citește serios, ca din Biblie și fumează fără să scoată țigara din gură. Bre, ăsta e de săptămâna trecută, îi spun. Știu, dar e ultimul, îmi răspunde nea Aurică, acum apare doar online.
Mona Zelenco
După 35 de ani, răsfoiește ziarul păstrat cu sfințenie de părinți. Ea a fost vedeta acelor zile de foc, de jale, de agonie și extaz, zile în care s-a sfidat moartea iar speranța a devenit certitudine. A fost născută în acel haos. Strigatul nașterii ei era Libertate. Victoria, citește cu emoție pagina despre ea, Copilul Revoluției. Pe următoarele pagini, tipărite cu vocale din lacrimi și consoane de sânge sunt numele celor pierduți în negura acelor zile. Și familiile lor păstrează ultimul ziar.
Alina Ilie
Soarele răsărise pentru ultima dată dar nimeni nu știa asta. Cu toții își vedeau de viețile lor alergate. Brutarul deja scoase prima șarjă de pâine cu maia și se apucă în grabă să frământe runda a doua de aluat. Primul ambuteiaj în intersecție, înjurături ca în fiecare zi. Un domn ciufulit își plimba pechinezul. Copilașii zoriți legau în viteză șireturile și se agățau apoi de adulții care aproape-i zburau până la școală. Evenimentul era deja pe tarabe, prima pagină anunța noul președinte, 11 lei, ultimul număr.
