Frigul îl mușcă de buci. Veceul rece e singura chestie care nu-i place la casa asta departe de lume, unde vine să stea el singur. A simțit aseară că tocănița, uitată în bucătărie de cu o zi înainte, nu mirosea cum trebuie, da' îi era ciudă de munca lui și de carnea irosită. Acum plătește. Nu mai are nici hârtie igienică. S-a descurcat cu teancurile de ziare rămase de la bună-su, au fost bune, înmuiate de vreme, dar pe ultimul l-a folosit azi-dimineață. Căcăcioasă treabă. Ar râde, dacă nu l-ar durea așa burta.
Siranuș Hakobian
Știam că va veni și vremea asta, dar acum că venise, nu știam ce să fac. Ședea cu ochii închiși, cu botul uscat pe picioarele mele și eu îl mângâiam pe spate. Din când în când ofta și respirația i se oprea un timp, iar eu îmi apăsam cu palma pieptul în care mi se cuibărise disperarea. Când s-a ridicat, cu greu, cu picioarele tremurând, am crezut că mai are zile. Și-a bălăbănit corpul bătrân către ușă și s-a cerut afară. S-a întors cu ziarul în gură și s-a prăbușit fără putere pe dușumea. Încă păstrez ziarul.
Titela Durnea
Se furișă pe lângă perete, bodogănind într-una: fir-ar ea de toamnă cu frunze moarte. Un pas nu poate face omu'n liniște. O văzu pe terasă, preocupată cu tăierea mușcatelor pentru iernat. Pe geamul din bucătărie îl zări pe Petre: ursuz, mușca hămesit din pulpa de pui, ștergându-și cu dosul palmei firicelul de grăsime pornit la vale. Își șterse și el balele și se apropie de Mara. Când îl văzu, i se-nsenină fața. Apucă să-și primească mângâierea și pulpa fragedă, apoi îl pocniră Știrile de Cluj și mârâitu' lui Petre.
