Dis-de-dimineață, moș Timofte se duse la ghereta din colțu' străzii și ceru Gazeta Sporturilor. Nu ratase niciun exemplar în ultimii 40 de ani. O citea la micul dejun, printre aburi de cafea și fum de țigare. Un deliciu zilnic, de-o viață. Nae, vânzătorul, îi spuse că asta e ultima. De mâine totul va trece-n online. Moșu' oftă și plecă abătut. A doua zi, în zori, deschise debaraua și, din stivele prăfuite de vreme, alese o Gazetă oarecare și începu a citi printre aburi de cafea și fum de țigare.
Florentina Enache
Ultimii ani au fost grei. Asaltul final i-a găsit îmbătrâniți, obosiți și sătui de șicanele celor care voiau să le închidă gura. După ce tranzacția a fost parafată și singurul bastion din presa scrisă a fost vândut, au ținut ultima ședință de redacție. Apoi au scris cu foc în inimă, iar colegii lor au tipărit cu lacrimi în ochi. Prieteni, asta a fost; atât am putut noi, acum. Intrăm în post-adevăr, succes cu tabloidul, celor care pot continua, le-a zis redactorul șef. Păi? S-au mirat. Eu am alte undițe, a zâmbit el.
Elia Ghinescu
Bătrânul a rămas singur în camera rece. Așază plumbii cu penseta în cadru. Își împinge pe nas ochelarii aburiți. Are grijă ca literele să fie invers, în oglindă, aliniate perfect. Degetele i se înnegresc când întinde cerneala. Dar nu îi pasă, are de scris ultima istorie. Pielea de pe mâini îi e crăpată. Foaia albă de hârtie lucește straniu. O presează peste litere. Și așteaptă. E ultima noapte a secolului. De mâine, AI cod XM-9YZ, versiunea 9, va trimite date doar către cipurile implantate în fiecare om născut viu.
