Vrăjitoarea / Rană / Naivitate / Fabrica de statui

Vrăjitoarea

Bate vântul. Ninge. De toate...
Uşa, pe care niciodată n-o închizi cum trebuie,
loveşte cu putere în miezul nopţii.
Toate acestea mă fac să cred că tu eşti vrăjitoarea
care îmi intră în vise,
care îmi intră în carne şi-n oase,
ca serul nemilos din seringa de plastic.

Uite,
câteva picături pe jos,
apoi totul în vene.


Rană

Cunoşti o rană,
o inviţi la tine acasă.
Îi spui fă-te comodă!
Şi nu-ţi mai vine s-o laşi să se vindece...

Nici nu mai ştii cum trec zilele,
nici nu mai ştii.


Naivitate

Prin liniştea mea aleargă în fiecare seară
o mie de mustangi.
Încă mai cred în mâinile tale albe,
încă mai cred în visele noastre fondante.
Am să trag ca de fiecare dată cearceaful peste mine
şi o să-mi astâmpăr aceste porniri
cu o doză simplă de iluzii portocalii.

A venit toamna!
Să-mi trag adânc în piept naivitatea!


Fabrica de statui

În inima ta se frământă un ipsos albastru,
se nasc statui cu ochii închişi.

Sunt printre ele?
Nu sunt?...


(Poeziile fac parte din volumul Vrăjitoarea, apărută la Editura Brumar, 2007)