Elev la Spiru Haret din Tulcea (1977-1983)

Am fost elev la Liceul Spiru Haret din Tulcea din clasa a șaptea până în 1983, când am terminat, în promoția zisă a centenarului. Când au trecut anii?... Nu am fost șef de promoție, precum mult mai titrata noastră colegă Lila Sântean (acum Kari), profesoară de excepție dincolo de ocean, într-un domeniu al matematicii și al informaticii pe care nu știu să vi-l explic. Asta și pentru că eram ocupat cu tot felul de activități conexe...

La început, în gimnaziu încă, făceam matematică la greu cu doamna Dragomirescu, iar română cu dl. Profesor Neda, extrem de elegant și pedant în costumele sale gris. În vreme ce colegele mele, îndeosebi Ligia Hârtop, făceau compuneri extrem de poetice, eu produceam texte mai degrabă inepte. Cred că este un motiv important pentru care m-am apucat de scris poezie (Volumul Praf & pulbere e disponibil pe LiterNet).

Cu primele texte, dar și cu grafică (făceam, în paralel, cursuri la Școala de artă, cu domnul profesor Adrian Pal, cel care mi-a spus, într-o tabără, că ar trebui să mă fac arhitect) am ajuns la profesorul Stan, care coordona atunci revista Aspirații. Deocamdată, mi-a spus dânsul, după evaluarea textelor mele de început, să începem cu grafică... Dar a fost mândru când am participat la fazele naționale ale olimpiadelor de română, ultima oară în 1983, când am ales româna (ajunsesem la olimpiada națională și la filosofie, asta în vreme ce era clar că voi da admitere la arhitectură).

Așa am început scrisul, terminând ca redactor șef la revista Aspirații, coordonată deja de dl. prof. Gheorghe Bucur, căruia îi datorez activitatea cenaclieră din liceu. La final, fiind promoția centenarului, am scris și textul unui imn al liceului Spiru Haret, care nu cred că se mai intonează...

Patru ani am mers la Spiru venind de la locuința directorului școlii primare 7, de pe strada Libertății 76, coborând pe la Piața Veche și continuând pe faleză. Apoi ne-am mutat pe 11 iunie (azi 1848), deci parcurgeam arcul de cerc al falezei zilnic. Primele mele texte care încă pot fi citite le-am scris în acest peisaj dunărean și am scris apoi mult despre Tulcea, în volumul Armata Poporului (Ed. Cartea Românească, 1997).

La liceu se făcea școală pe bune. Noi am avut norocul să o avem chiar dirigintă pe excepționala doamnă profesoară Elisabeta Albotă, așa că mâncam matematică pe pâine, lucru reflectat și în notele mari luate la cele două examene de admitere la facultate, în 1983. Visam că mă scoate la tablă și nu știu, așa că mă sculam noaptea și mai învățam puțin. În 2022 am primit onorantul titlu de Cetățean de onoare al municipiului Tulcea și sunt fericit că doamna Albotă a putut participa la festivitate.

Mă pregătisem pentru orice eventualitate, să merg la Politehnică dacă nu intram la arhitectură, dar profesorul de la Politehnică cu care m-am testat i-a spus tatei că nu e nevoie, intru sigur cu ce fizică știam. Și știam, pentru că am lucrat cu doamna profesoară Mititelu. Am avut cursuri și cu domnul profesor Mititelu, cel care ne-a vorbit despre geometrie fractală, fizică nucleară și cuantică, încât visam cu ochii deschiși la cursurile dumisale. Amândoi profesorii mei de fizică au participat la festivitatea din 2022 și le mulțumesc. La o festivitate separată, la Casa Cărții, organizată de doamna Ioana Frunte Lată (cea care, de altfel, a pornit lobby-ul pentru procedura de decernare în 2018), a vorbit atunci, de 14 noiembrie 2022, domnul profesor Gheorghe Bucur, cel care m-a ghidat în drumul literar și, ulterior, a și scris în câteva ocazii despre acesta.

Îmi amintesc și acum cât de emoționat eram în sala de festivități și în 1983, dar și în revederile ulterioare la care am participat, unde am cântat cu Adi Dragomirescu și ceilalți din trupa Alpha, eu fiind percuționist. Îmi amintesc totul... Mulțumesc tuturor celor care m-au format, profesorilor de la Spiru Haret și părinților mei, care au știut să aleagă pentru mine cel mai bun loc pentru această formare.