Pe prispa casei de țară

Pe prispa casei de țară
năpădită de păianjeni
parcă-l văd pe bunicul
în haine românești
și mustață căruntă
trăgând tăcut din țigară:
odată cu pământul
statul i-a luat și zilele -
iar eu mânam căluți de lemn
prin curtea ca hartă a lumii
alunecând pe iarba înroșită
de soarele pictat pe ziduri
în istoria omului nou -
întors odată cu istoria acasă
în blugii de orășean
cărunt înainte de vreme
fumez privind
zidurile părăginite de uitare
și picurii de ploaie
scânteind pe iarba verde
crescută peste piatră
așa cum a crescut peste el
și cum va crește odată peste mine
Moment de reculegere
Conducându-și îndoliată
regele pe ultimul drum
cu prapuri și steaguri
într-un moment de reculegere
țara părea așezată
ca acum aproape un veac -
momentul a trecut precum
mantia albă a ultimului rege
s-ar fi topit odată
cu prima zăpadă
și ne-am întors
la vechiul obicei
de-a râde de toate
furându-ne unul altuia pălăria -
amin

(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)