Război

Dar primii 100 doar se prefac.
Și-au păstrat gașca pentru lecția de teatru.
Fardul morții e o briză.

Își dreg glasul, ies în lumina rampei, centrul atenției.

O mamă aplaudă.
Afară lumina lunii își cioplește lumea solidă.

Următorii 100 sunt iar copii.

Aleargă pe câmpul de margarete,
cu degetele-mpletite, ridicând arătătorul.
Ra-ta-tat-tat!
Suntem în siguranță!

Imaginație migratorie,
false mitraliere

execută un pact.

A treia sută încetinește, rătăcită,
grea de cântec.

Pentru suflet e sănătoasă cântarea
dar cine ascultă?

Vecinii se tem
închid ușile.

Sigur înțelegi, spun în șoaptă

A patra sută nu pleacă din apartamente.

Au rămas acolo
stau lungiți în pat.
Corpul le e plin de rugăciuni

În oraș un bloc de beton se dezintegrează
între pământ și cer

A cincea sută pur și simplu refuză să moară

până ce nu se găsește
ursul de pluș al fiicelor

acela orb, cu nasture negru, cel mai iubit
care te ocrotește noaptea.

A șasea sută stă cu urechea lipită de zid.

Cine strigă în beznă?
Nu toți cei ce aud voci sunt bolnavi.

Un view master din plastic, ultimul lucru de preț pe care
l-a ținut fiul lor în mână,

a șaptea sută plânge un izvor - un pârâu - un fluviu

A opta sută

nu-ți aminti primele cuvinte,
nu asculta țipetele de pe urmă -


O inimă vie!

Cei din a noua sută cred
că sunt calzi pe dinăuntru

așa cum o pădure incendiată se crede
metafora perfectă a lumii spirituale

chiar și când a ajuns cenușă.

999


Înălțăm laudă!

(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)