Cenușăreasa / Iunie, sfârșitul primăverii

Cenușăreasa

Eu nu-i vedeam, îi auzeam râzând.
Băieții fluierau frumos pe stradă.
Rufe spălam în curte, sub un pom
și frică îmi era c-or să mă vadă.
Simțeam cum înfioară drumul,
iubeam și pietrele pe care ei călcau.
Pe garduri aplecați ca peste umeri
abia înfloriți trandafirii ardeau.
Umezi mi-erau ca la sălbătăciune ochii...
Pe sârmă vântul cuprindea în dans
mijlocul strâmt al unei rochii.

Iunie, sfârșitul primăverii

Nu mă iubi, sau iubește-mă, frate al meu.
Curat, ales este sfatul meu.
Ca bobul de grâu gata de pus în pământ ești tu.
Știu, ah, știu, cât preț are în ochii tăi
neînsemnata ta viață.
Precum falnica Persephona eu sunt,
dezvelesc acest trup sacru
precum ea, cârlionțata, cu coarne de regină pe frunte,
eu viață am, dar și moarte.
La mine îi chem numai pe cei pe care vreau să-i nimicesc
din dorința copilărească de a face binele.

Frate al meu,
mai bine rămâi stingher,
sau mai bine nu,
ca bobul de grâu îngroapă-te de viu în pământ
murind să dai târcoale.

(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)